din gradina raiului 2

În a doua parte a excursiei am descoperit cea mai bogată paletă de “verde”, cea mai bogată gamă de flori și cele mai rapide schimbări ale vremii. Unui pictor cred că i-ar fi foarte greu să transpună pe pânză acestă splendoare de tonuri pe care ne-a rezervat-o natura, intensificată când de picături de ploaie, când de raze aurii de soare. Ne-a impresionat și ne-a relaxat în același timp vegetația bogată. Am întâlnit tot felul de plante: sparanghel sălbatic, ghiocei, brebenei, dediței, lalele pestrițe, adonis, iriși pitici. E doar o părticică din ce cunosc și îmi amintesc eu. În realitate, Dobrogea se pare că are 2000 de plante, majoritatea fiind înscrise în categoria speciilor rare. Apropo de specii rare, am găsit și păr argintiu, un pom mic, întortocheat, cu frunze …înfofolite bine într-un puf albicios, foarte pitoresc. Continue reading “din gradina raiului 2”

din gradina raiului 1

O poiană de migdal pitic și porumbar te poate duce cu gândul că a coborât Raiul pe Pământ. Este o surpriză să găsești o astfel de combinație, mai ales că speciile par să trăiască în bună armonie și înțelegere. Altfel, nu mi-aș explica de ce, arbuștii de porumbar- care sunt de obicei mult mai înalți- s-au gândit să rămână la fel de pitici și delicați ca partenerii lor. Este ca într-un cuplu perfect, niciunul dintre ei nu vrea să-l eclipseze pe celălalt. Ce dovadă mai mare de respect reciproc ar putea exista? Continue reading “din gradina raiului 1”

coclau la final de iarna

După ce au trecut codurile de zăpadă și vânt, cum am văzut noi că s-a îmblânzit puțin vremea, cum am ieșit la colindat prin păduri. Ne-am strâns trupă numeroasă și am pornit spre o „destinație necunoscută, dar frumoasă din Dobrogea”- vorba unui membru vechi al găștii. Și pe bună dreptate, pot spune că partea frumoasă a județului nostru este că oriunde te-ai duce, dacă ai suficientă răbdare și interes să te abați de la șosea, găsești sigur un loc minunat.        

Continue reading “coclau la final de iarna”

iar pe consul

Rasfoind albumele mele de calatorii, am dat de cateva fotografii dinspre finalul verii, pe care le pregatisem pentru a le posta pe blog, insa m-am luat cu alte treburi si le-am abandonat intr-un New folder de pe desktop. Tin minte ca am ales atunci Muntele Consul pentru ca te supune la greu efort fizic, iar eu tocmai luasem cateva kilograme in plus.  Continue reading “iar pe consul”

din gradina edenului

Toamna târzie, cu nuanţele ei pitoreşti, ne-a atras într-o excursie tur-retur prin… Eden. Între Hamcearca, Izvoarele şi Horia există un lanţ de dealuri împădurite cu foioase, în special stejar şi creste roşiatice cu înălţimi joase. Unul dintre vârfuri este numit Eden şi acesta a fost ţinta noastră pentru o zi încântătoare de weekend.   Continue reading “din gradina edenului”