a fost odata o expozitie…

Când fiica mea împlinea aproape un an, i-am dat pentru prima dată acuarele. I-au plăcut foarte mult şi ne-am creat un obicei ca, în fiecare seară, înainte de băiţă, să pictăm câteva planşe. Normal că desena planşele, pantalonii, parchetul, până şi limba, însă ne distram şi făceam lucrări frumoase, aşa că nu mai băgam în seamă aspectele mai puţin plăcute. Am descoperit tehnici de pictură interesante: cu bandă de pictat, cu bureţi, cu mâinile, cu picioarele şi de ce nu, cu nasul, cu trafalet, cu folie cu bule, cu flori, cu scoici, cu blocuri de construcţie sau alte jucării, cu pantofii lui tati, cu pliculeţe de ceai şi câte şi mai câte… 

Continue reading “a fost odata o expozitie…”

despre lansarea cartii mele

V-am spus mai de mult că mă chinui să scot o cărticică de poezii pentru copii. Am scris 24 de poezii despre etapele prin care trece un copil: naşterea, primii paşi, jocuri, sărbători, venirea pe lume a frăţiorului. Le-am strâns într-un material şi am trimis e-mail la mai multe tipografii. Am primit răspunsuri … politicoase: “foarte frumos materialul, ne-am distrat citindu-l, dar cu regret, nu publicăm cărţi de autor…” sau “nu este genul nostru, dar nu vă descurajaţi, este foarte bun!” Tipografiile care mi-au răspuns pozitiv au stabilit preţuri mari şi  cele mai proaste materiale. Continue reading “despre lansarea cartii mele”

paste luminat!

Sărbătorile pascale au reprezentat întotdeauna o mare bucurie pentru mine. Îmi amintesc că bunica făcea cele mai roșii ouă pe care le-am văzut vreodată. Folosea cerneală de tipografie și le înroșea până la gălbenuș 🙂 . Eu am experimentat de-a lungul anilor diverse procedee de vopsit ouă: ba cu vopsea naturală (din coji de ceapă sau sfeclă roșie), ba cu abțibilduri, ba cu forme de frunze, ba cu tempera sau creioane cerate. Anul acesta am încercat și ouăle încondeiate. Nu mi-au ieșit ca unui profesionist, dar pentru o primă încercare, zic eu că m-am priceput.

Continue reading “paste luminat!”

dorobanti- prezentati arm`!

Eveniment organizat cu ocazia Zilei Dobrogei de către ICEM, demonstraţia istorico-militară denumită simbolic “Parada Dorobanţilor” a strâns un număr remarcabil de tulceni în Piaţa Civică.  Deşi atenţia mi-am concentrat-o asupra ostaşilor, n-am putut să nu-i remarc totuşi pe Aurel şi Dana Stănică, Liviu Hariton, Radu Borzea, dar mai ales prezenţa onorabilă a viceprimarului nostru, domnul Ampleev Andrian, pe care îi salut cu respect! Continue reading “dorobanti- prezentati arm`!”

nunta`n codru

Poate ca nu-s chiar vremuri de chefuit, dar daca se insoara unul dintre vechii si bunii tai prieteni, iti pregatesti din timp “zambetul” de ocazie, lasi problemele acasa si te bucuri alaturi de miri. Nunta altora este un eveniment exact pe placul meu, asa ca m-am distrat de minune si am apreciat momentul ca atare. E drept ca locatia nu a fost chiar “codrul”, ci Restaurant City, insa invitatii au fost asa degajati, incat cineva din exterior ar fi putut afirma cu usurinta ca ne-am manifestat de parca am fi fost in padure… Continue reading “nunta`n codru”

zi de sarbatoare la niculitel

Dupa munca si rasplata! Asta isi spun niculitenii dupa patru anotimpuri de munca asidua la vie, in care se ocupa de  taiat, legat, arat, plivit, stropit, pazit de hoti, cules, zdrobit strugurii, tescuit, umplut butoaie, asteptat sa fiarba mustul.  Gospodarii incep munca din iarna, si pana la degustarea vinului, trebuie sa se apuce iar de treaba, pentru a pregati terenul noii productii. Muscat Otonel, Aligote, Feteasca, Merlot, Racatitza (un soi rusesc, care se culege tarziu), Cabernet, Saugvinion sunt tot atatea soiuri de strugure pe care localnicii le exploateaza cu atata indemanare incat la final obtin potiuni magice, care imprima niculiteanului acel stil anacreontic, devenit deja legenda. Dintre licorile zonei, la Niculitel par sa se fi pierdut soiurile de Alicant si Risling.   Continue reading “zi de sarbatoare la niculitel”