a fost odata o expozitie…

Când fiica mea împlinea aproape un an, i-am dat pentru prima dată acuarele. I-au plăcut foarte mult şi ne-am creat un obicei ca, în fiecare seară, înainte de băiţă, să pictăm câteva planşe. Normal că desena planşele, pantalonii, parchetul, până şi limba, însă ne distram şi făceam lucrări frumoase, aşa că nu mai băgam în seamă aspectele mai puţin plăcute. Am descoperit tehnici de pictură interesante: cu bandă de pictat, cu bureţi, cu mâinile, cu picioarele şi de ce nu, cu nasul, cu trafalet, cu folie cu bule, cu flori, cu scoici, cu blocuri de construcţie sau alte jucării, cu pantofii lui tati, cu pliculeţe de ceai şi câte şi mai câte… 

Continue reading “a fost odata o expozitie…”

inaugurarea teatrului meu de papusi

Am urmărit mult timp programul teatrului din oraş, poate-poate vine şi un spectacol pentru copii, cu marionete sau păpuşi. Nu s-a întâmplat asta. Pe când fiica mea împlinea 3 ani, am căutat pe net un teatru ambulant în apropiere şi aşa am început să colaborez cu Trupa Bursucel- Brăila. I-am chemat la aniversarea ei de la grădi şi apoi la fiecare aniversare a piticilor. Mi-au plăcut foarte mult. Continue reading “inaugurarea teatrului meu de papusi”

despre lansarea cartii mele

V-am spus mai de mult că mă chinui să scot o cărticică de poezii pentru copii. Am scris 24 de poezii despre etapele prin care trece un copil: naşterea, primii paşi, jocuri, sărbători, venirea pe lume a frăţiorului. Le-am strâns într-un material şi am trimis e-mail la mai multe tipografii. Am primit răspunsuri … politicoase: “foarte frumos materialul, ne-am distrat citindu-l, dar cu regret, nu publicăm cărţi de autor…” sau “nu este genul nostru, dar nu vă descurajaţi, este foarte bun!” Tipografiile care mi-au răspuns pozitiv au stabilit preţuri mari şi  cele mai proaste materiale. Continue reading “despre lansarea cartii mele”

cum ne descurcăm în jungla cărţilor pentru copii

 

O sumedenie de edituri şi de exemplare! Numărul de edituri a explodat în ultimii ani, însă nu în toate cazurile acest lucru este benefic pentru piaţa de carte. Înainte, erau câteva edituri, însă cărţile pe care le scoteau erau impecabile, puteai să înveţi gramatica din ele, erau ceea ce putem numi “cărţi valoroase”. Astăzi, cărţile sunt scoase pe bandă rulantă de oameni care nu au calificare în domeniu, nu cunosc capcanele limbii române, realizează traduceri proaste şi le dau drumul la tipar, oameni dezinteresaţi de materialul în sine, axaţi probabil pe profitul companiei.  Continue reading “cum ne descurcăm în jungla cărţilor pentru copii”

cum învăţăm copilul să aprecieze lectura

Imaginile şi filmuleţele cu o mămică veselă care ţine în braţe un bebeluş căruia îi citeşte o carte, iar acesta stă neclintit sorbind vorbele ei, sunt total nerealiste!

Am doi copii, dar niciunul nu a stat să îi citesc poveşti în perioada 0-2 ani. Au început să tragă de carte, s-au foit în braţele mele şi asta făcea lectura mai mult un stres decât o plăcere! Nici nu am auzit până acum vreo mămică să spună că bebeluşul ei ascultă cuminţel poveşti. Continue reading “cum învăţăm copilul să aprecieze lectura”