despre lansarea cartii mele

V-am spus mai de mult că mă chinui să scot o cărticică de poezii pentru copii. Am scris 24 de poezii despre etapele prin care trece un copil: naşterea, primii paşi, jocuri, sărbători, venirea pe lume a frăţiorului. Le-am strâns într-un material şi am trimis e-mail la mai multe tipografii. Am primit răspunsuri … politicoase: “foarte frumos materialul, ne-am distrat citindu-l, dar cu regret, nu publicăm cărţi de autor…” sau “nu este genul nostru, dar nu vă descurajaţi, este foarte bun!” Tipografiile care mi-au răspuns pozitiv au stabilit preţuri mari şi  cele mai proaste materiale.

Cu ajutor, am găsit o tipografie care mi-a făcut cartea în termeni acceptabili: pe un material de foarte bună calitate şi păstrând exact indicaţiile mele pentru design. Se numeşte Dinasty Books Proeditură şi Tipografie, Bucureşti.  

Ilustraţiile sunt realizate de Maria Beatrice Caragaţă, debutantă şi ea în materie de publicaţii, ca şi mine! Au ieşit foarte frumoase.

Primul tiraj l-am primit în braţe cu câteva zile înaintea lansării. Am ales să fac puţine exemplare, ca să văd…cum merge piaţa. Momentan negociem cu câteva librării on-line să ni le vândă prin ţară. Am preferat să nu le difuzăm în librăriile “clasice” din mai multe motive: 1. rafturile sunt ticsite de cărţi şi e puţin probabil ca cineva să o vadă tocmai pe a mea, 2. de multe ori am luat ţeapă cu preţul, am cumpărat din librărie cu un preţ şi am găsit apoi cartea on-line la jumătate, 3. am văzut în librării cărţi “răsfoite” şi lăsate apoi pe raft murdare, rupte, eu nu vreau asta pentru cărţile mele. 

Lansarea am organizat-o într-un club de joacă pentru copii. Eu, nefiind o personalitate, să se ocupe altcineva de asta, am organizat-o singură, împreună cu Omul şi cu Beatrice.

Mai întâi, am sondat pe Facebook în ce zi ar prefera părinţii să organizez acest eveniment (pas foarte important!!). Fiind vacanţă, cei mai mulţi au exclus o zi de lucru, sâmbăta a ieşit şi ea din discuţie, pentru că lumea mai pleacă în weekend, iar duminică, mi s-a spus clar să nu pun dimineaţa, pentru că lumea preferă să mai lenevească, nu la prânz pentru că dorm copiii. Atunci, singura variantă a rămas duminică seara.  

Invitaţii-au fost, desigur/ Personaje…importante:

Am creat un eveniment pe Facebook şi am făcut câteva invitaţii, cu confirmare. Populaţia (cel puţin în oraşul nostru) nu prea e interesată de lansări de cărţi (mai ales de copii şi mai ales de poezie!), aşa că m-am gândit că este nevoie de o promovare pe scară largă, pentru ca, atunci când se triază, să rămână totuşi o mână de oameni cu care să îmi fac treaba! Lumea vine la lansări doar dacă eşti vreo somitate, ori dacă îţi sunt prieteni foarte buni. E bine şi aşa! Ideea e că trebuie să insişti, să suni, să te asiguri că nu uită şi că sunt (pe cât posibil) punctuali.  Eu am nimerit ca nuca-n perete, o zi de duminică seara care s-a suprapus cu un mare concert în judeţ. De reţinut acest aspect pe viitor: cercetează agenda de evenimente din judeţ! 🙂 Cu toate acestea, prietenii foarte buni (care se aflau în Tulcea la acea oră) au venit să mă susţină. Au venit chiar şi câţiva necunoscuţi, ceea ce m-a bucurat! Doi cunoscuţi chiar m-au uns pe inimă pentru că au trecut mai întâi pe la lansare şi abia apoi au plecat la concertul renumit! Foarte drăguţ!! Am apreciat gestul!

Poate e aiurea să o spun, dar pentru mine au fost importante chiar şi telefoanele date cu 2-3 ore înainte de eveniment, de către persoane care anunţaseră că vin sigur, însă pe ultima sută de metri a intervenit altceva important. Jos pălăria! Este minunat să anunţi că nu vii, pentru ca ceilalţi să nu te aştepte aiurea… Deci, mulţumesc dragilor! Apreciez!

Cam asta e cu invitaţiile şi invitaţii. 

Înainte de eveniment, am tras o fugă la club şi am verificat ca totul să fie ok. Pas foarte important, pentru că am stabilit unele chestiuni care nu funcţionau (de exemplu, laptopul lor nu citea filmul de prezentare).

Mi-am dorit foarte mult ca părinţii să fie însoţiţi de copii şi toată lumea să se simtă bine. Am mai auzit mămici (inclusiv eu) spunând: aş veni la cutare eveniment, dar n-am cu cine lăsa copilul! Păi… de ce să nu vii cu tot cu copil, dacă tot este o carte pentru el?

Am ţinut ca părinţii să aibă posibilitatea de a sta pe scaun (este inuman să ţii în picioare un părinte, care oricum este obosit). Asta am învăţat-o când am organizat, în urmă cu 2 ani, expoziţia de pictură a fiicei mele, la Biblioteca Judeţeană şi am stat două ore în picioare. Atunci mi-am zis că nu voi mai face această greşeală!

Cei de la club mi-au propus să aşezăm scaunele in linii, ca la teatru. Pfff… Am sugerat să le aşeze în semicerc, iar în mijloc, exact sub ochii părinţilor, am invitat copiii să picteze cu nişte carioci şi ştampile pe coli (lucrări individuale). Au fost foarte implicaţi în acest proiect şi foarte creativi!! 

În timp ce copiii erau ocupaţi cu lucrările, am vorbit puţin despre echipa din spatele cărţii şi am lăsat-o pe fiica mea să se prezinte singură. Ea a recitat prima poezie din carte, Cuvânt de început.

Ca să rămânem în atmosfera cărţii, am colaborat cu Trupa b`URSucel- Brăila care a interpretat două poezii din carte, Crăiasa Zăpezii şi Profesia mea, pantomimă. Foarte inspirată abordarea lor! Apoi, cele două doamne talentate s-au “preschimbat” în “Eroi în pijamale”, personajele de desene animate şi au întreţinut o atmosferă plăcută, de petrecere, cu jocuri şi …magie. 

Evenimentul a avut şi o mascotă simpatică, Broscoi râios. Poza este de anul trecut, din cadrul unei aniversări, dar despre dânsul este vorba:

L-am ales pe el, pentru că ultima poezie din carte, Broscoiul din poezie, este compusă de fiica mea şi se referă la un broscoi care a fost transformat de o zână într-un prinţ frumos. Ea a recitat la final această poezie. În rolul prinţului frumos a fost distribuit fiul meu, bineînţeles. Deşi s-a speriat un pic, pentru că “transformarea” s-a petrecut în spatele unui paravan … prea negru, a fost plăcut surprins de aplauzele publicului 🙂 

Am pregătit şi câteva premii, care au plecat către cel mai punctual invitat, şi cel mai ingenios. Ne pregătim să mai oferim un premiu celui mai talentat copil, însă nu ştim momentan cine este, întrucât concursul de picturi se află în derulare până la 1 august, pe Pagina de carte Daniela Ungureanu. Zic să votăm!

Premiile erau pregătite pentru o tombolă, dar aşa cum spuneam mai sus, …trebuie să ne adaptăm la nevoile publicului. Adulţii au fost mai interesaţi de eroiii în pijma decât de tombola mea, aşa că i-am lăsat să coboare la joacă împreună cu copiii şi am schimbat modaliattea de premiere. 🙂   

Am avut, evident, şi o medaliere. 

Diva mea a fost medaliată de către Trupa b`URSucel (colegii ei de scenă) :))

În ceea ce priveşte decoraţiunile, am încercat să personalizez cât mai mult evenimentul:

Am făcut etichete pentru sticlele cu apă, steguleţe pentru fursecuri, magneţi, insigne, invitaţii, brăţări, carduri cu strofe din poezie, toate cu desene din carte (imprimate şi laminate). 

În aceeaşi idee, am rugat-o pe Beatrice să facă panouri cu desenele originale, pe care să le expunem pentru a fi vizionate. Ea a pregătit şi un film de prezentare a cărţii, pe care l-am proiectat pe peretele din spatele scenei. Câteva dintre lucrări:

Două pluşuri imense, un iepure şi un urs au purtat tricouri cu coperta cărţii şi a evenimentului.

Cum cartea este dedicată fiicei mele, evenimentul nu putea fi organizat decât de ziua ei, aşa că: pisici roz a vrut, pisici roz au fost!

În ziua programată, m-am “înarmat” pentru orice situaţie: dacă nu vine lumea, dacă vine prea multă lume şi n-am locuri, dacă mă bâlbâi la microfon, dacă fiică-mea nu vrea să recite poeziile, dacă fiul meu nu colaborează pe scenă, dacă filmul nu rulează, dacă oamenilor nu le place cartea, dacă copiii vor fi prea gălăgioşi şi nu pot vorbi cu adulţii, dacă… Aveam o rezolvare pentru orice! Am făcut exerciţii pentru a-mi aminti că sunt o persoană adaptabilă şi găsesc mereu o soluţie pentru orice. Credeam că nimic nu mă poate deruta! Însă povestea a doi tinerei (12-14 ani) prezenţi la eveniment m-a impresionat teribil. Ei nu au participat până acum la nicio lansare de carte (asta n-ar fi nimic deosebit) şi LA NICIO ZI DE NAŞTERE!! Eu sunt foarte sensibilă la astfel de cazuri. Când mi-au spus cât sunt de impresionaţi de cum am organizat totul, m-au emoţionat până la lacrimi! Tot ce se petrecea acolo era uimitor pentru ei, parcă ajunseseră la Disneyland!! Am simţit că toate eforturile mele au fost  pe deplin răsplătite!!

Despre eveniment, cam atât vă spun. Mie îmi place foarte mult  să primesc un feedback atunci când organizez ceva sau fac ceva. M-am gândit că aşa cum îmi place mie, poate le place şi celorlalţi, de aceea am scris acest articol.

Le mulţumesc tuturor celor care au fost prezenţi! 

5 thoughts on “despre lansarea cartii mele”

  1. Felicitări, Daniela pentru imaginatie, implicare, răbdare si toate celelalte calități care te-au ajutat sa duci la bun sfârșit acest proiect. Mult succes in continuare si sper ca data viitoare sa ne potrivit cu datele 😀

    1. Multumesc, Lala! Abia astept sa imi povestesti reactia fetitei cand ii citesti cartea! Mi-o amintesc ce curioasa era: “ce e aia lansare?”, “mami, vreau si eu o lansare la ziua mea!!” 🙂 Minunata!!!

  2. Draga Daniela, esti o mamica minunata si un Om foarte talentat si plin de resurse. Citind ceea ce ai scris mai sus mi s-au reactivat parerile de rau ca nu am ajuns la lansare, dar felul in care ai descris-o m-a facut sa-mi imaginez evenimentul de parca as fi fost acolo. Iti doresc din suflet mult succes in toate proiectele care sunt puse acum la dospit, pentru ca esti inspiratie pura pentru orice mamica!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *