cateva sfaturi pentru varicela- spaima parintilor

Iarna asta fiica-mea nu prea a mers la gradi, a fost mai mereu răcită şi am preferat să o scot din colectiv. Ea este foarte cuminte, dar în combinaţie cu o bucată de fiu pe cât de mic pe atât de năzdrăvan, rezultatul e o bombă cu ceas. În fiecare zi casa noastră a explodat de gălăgie şi totul a fost întors cu susul în jos. Eu nu pun mare preţ pe ordine şi curaţenie, dar după câteva luni am început să îmi doresc măcar câteva ore de linişte. Epuizată, pe 1 martie am luat-o de mânuţă şi am dus-o înapoi la grădi. 

Totul era aşa de frumos, încât trebuia să mă aştept la un bolovan în frunte! A doua zi, managerul grădiniţei ne-a anunţat: “a apărut un caz de varicelă, ne aşteptăm să urmeze şi altele…”. Pff, dar bun moment mi-am mai găsit să reîncepem grădi!! Cu varicela nu te joci: odată ce a apărut primul caz, este foarte contagioasă şi sigur se vor îmbolnăvi toţi cei din jur care nu au avut boala în trecut!

În zilele următoare au început să cadă ca muştele: câte 5, câte 3, câte 4… Zilnic aveam cazuri noi.

După 10 zile i-a ieşit şi fiică-mii prima bubiţă, pe cefă. Peste 10 zile, fiu-miu s-a umplut şi el de bubiţe.

Cum am trecut peste:

  • în primul rând, de când a apărut primul caz, am sunat la medicul homeopat care ne-a recomandat să dăm zilnic vitamina C în doze mari (de 2-3 ori pe zi), care măreşte capacitatea organismului de apărare. Şi cam atât, în această perioadă, de latenţă a virusului, nu prea avem ce face, doar să avem grijă la alimentaţie: este foarte important ca cel mic să nu aibă vreo carenţă de vitamine sau minerale. În acest sens, se poate adăuga ca supliment alimentar plasma de Quinton. Eu am aflat de curând de ea, pe atunci nu ştiam, dar le-am suplimentat alimentaţia cu polen/păstură, borş de casă cu miere, sucuri verzi făcute în casă, proaspete, lapte de cocos, uleiuri vegetale în stare crudă- de cocos, de măsline.  
  • am pregătit psihic copilul pentru ce va urma: i-am explicat că îi vor apărea bubiţe ca nişte bulinuţe pe corp, ca la broscuţe, că nu vom mai merge la grădi o perioadă, că şi colegii ei au la fel, că aceasta nu este o boală, că ea apare la copii şi este normală, că bubiţele nu trebuie deranjate, nu trebuie scărpinate, că eu voi sta mereu alături de ea şi o voi îngriji, că îi va apărea şi frăţiorului şi vom râde de el (încă ne permiteam lucrul ăsta, pentru că el era pe atunci foarte mic)… etc. Ne mai amuzam spunându-i că arată ca un dinozaur îmbulinat, sau ca rochiţa lui Minnie Mouse.
  • mai târziu am priceput că trebuia să pregătesc şi familia pentru această experienţă: tati, bunica şi alte rude. Regula sfântă ar fi: NU ÎNTREBA COPILUL DACĂ ÎL MĂNÂNCĂ BUBIŢELE! O altă regulă: nu îl compătimi- “vai, sărăcuţa, câte bubiţe ai…”, nu tragedia când îşi rupe vreo bubiţă-“vai, acum îţi va rămâne semn!”, ia lucrurile ca atare, fără să îi aduci mereu aminte că are ceva…special. Fiica-mea a fost aşa traumatizată de sfaturile “externe” gen : “să nu îţi rupi cumva vreo bubiţă”, încât atunci când i s-a întâmplat asta, a plâns o jumătate de oră că nu a vrut, a greşit şi s-o iert. Doamne! i se păruse că făcuse ceva rău, că nu voi putea să o iert vreodată! Nici nu mă asculta când îi spuneam că înţeleg că a fost un accident şi nu sunt deloc supărată pe ea! Uf, şi când credeam că am scăpat de această fază, a venit ora de culcare şi copilul stătea în funduleţ, nu vroia să se culce pe spate: “nu, nu vreau să mă aşez, dacă îmi rup vreo bubiţă când mă foiesc în pat”? Da, acest episod a fost cel mai urât la noi, pentru că mie mi-a scăpat din vedere să explic adulţilor din jurul ei conduita pe timpul bolii. Această greşeală o fac de obicei bunicii, deci atenţie la ei!
  • de la apariţia primei bubiţe, am suplimentat cantitatea de apă! Hidratarea este foarte importantă, pentru că bubiţele trag lichid din organism, care este plin de minerale. De aici nevoia de suplimentare a apei şi a mineralelor. 
  • izolarea este obligatorie! Nu numai pentru că virusul este foarte contangios, dar la schimbarea temperaturii pot apărea complicaţii. 
  • Medicul homeopat ne-a venit iar în ajutor cu soluţii gemoterapice pe care le-am dat cam o lună: Ulm, Arţar. După dispariţia bubiţelor, sistemul imunatar este foarte slăbit, cam o lună. Nu e exclus ca după varicelă, copilul să îţi vină acasă cu răceli sau alte virusuri contactate pe fondul scăderii imunităţii.  Aşa că eu am dat în continuare gemoterapicele şi vit. C. Dacă aş fi ştiut pe atunci de plasma de Quinton, cu siguranţă aş fi dat-o minim 3 luni.
  • ca soluţii de dat pe bubiţe: Calamine este cea mai ieftină şi bună pentru mâncărimi! Cycabio, Cytelium sunt foarte bune, dar mai scumpe, acestea vă pot ajuta să diminuaţi mâncărimile şi să reduceţi cicatricile. Noi am folosit Calamine doar când copilul se plângea că îl mănâncă, atât! Cytelium am dat doar pe bubiţele sparte.
  • Aerius- NU! Am văzut că MF recomandă antihistaminice, dar nu văd să fie necesare (însă asta va stabili pediatrul, normal).
  • cu sau fără baie? Eu sincer le-am făcut duş, mai recişor, mai rapid, fără săpun.
  •  ai mei nu au făcut febră, dar în cazul în care temperatura creşte peste 38, se intervine cu Panadol, Novocalmin sau Algocalmin. NU – Ibuprofen, Nurofen, acestea dau în varicelă complicaţii foarte mari.
  • ai mei au numai hăinuţe din bumbac, mai lărguţe, aşa că nu a fost o problemă cu vestimentaţia, i-am îmbrăcat ca de obicei.
  • le-am umplut programul cu activităţi de interior (care să nu presupună prea mult efort fizic, să nu transpire), ca să nu aibă timp să se gândească la bubiţe şi mâncărimi.

Dacă ai cum, ascunde toate oglinzile din casă 🙂 . Cel mai greu îi era fiică-mii când se uita în oglindă: “mami, ce urâtă sunt aşa cu bubiţe, mi-e milă de mine…uite ce scârboase sunt…”. De câteva ori pe zi, se scâncea uitându-se în oglinda de pe hol, pe care nu aveam cum să o iau de acolo!

Din punctul ăsta de vedere, pentru fiul meu a fost mult mai uşor: el nu înţelegea ce i se întâmplă, aşa că nu s-a scâncit că şi-a pierdut frumuseţea, nu s-a plâns că îl mănâncă vreo bubiţă…  

Am trecut-o şi pe asta. Ambii copii au făcut forme foarte uşoare, ici-colo câte o bubiţă, fără febră, fără plânsete, fără nopţi nedormite. I-am ţinut acasă destul de mult, pentru recuperarea imunităţii. Când ne-am întors la grădi, au contactat imediat o răceală, aşa că ne-am întors în izolare la domiciliu, cu tratament homeopat, nimic complicat!

I-am mulţumit lui Dumnezeu că s-a întâmplat aşa: ambii copii mărişori (nu ştiu cum ar fi fost dacă fiul meu era…nou-născut de exemplu, sau dacă eu aş fi fost însărcinată cu el…în primul trimestru, de exemplu), că au făcut varicelă acasă, nu prin vreo excursie, că nu au făcut forme grave, că avem în oraş un medic homeopat care ne îndrumă de fiecare dată, că era răcorică în casă (dacă s-ar fi întâmplat vara, când curg apele pe tine şi  te mănâncă oricum pielea, cred că ar fi fost mult mai rău). 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *