la salina cu piticii

De ceva timp, copiii mei se luptă cu tot felul de forme sâcâitoare de răceală: bronşită, bronşiolită, angină. Nu ceva grav, dar enervant să-i văd mereu ba tuşind, ba cu nasul înfundat. Am schimbat multe chestii prin casă şi în conduita noastră, pentru a ajuta sistemul lor imunitar (fără odorizante de cameră, alegem detergenţi şi alimentaţie bio, suntem atenţi să consumăm hrană din toate grupele alimentare, am schimbat vesela de teflon cu una de fontă, aceasta din urmă fiind mai sănătoasă, am cumpărat un aparat salin de care uzăm zilnic, am trecut pe medicaţie homeopată şi naturistă, am renovat complet spaţiul de locuit pentru a împiedica dezvoltarea sporilor de mucegai, a acarienilor, alegem doar articole pentru locuinţă şi articole vestimentare antialergene, facem anual aerosoli marini,etc…). Cu toate acestea şi cu toate că analizele lor sunt bune, cum îi duc în colectivitate, cum iau câte un virus! Mi s-a explicat de multe ori că până la 4 ani nu au sistemul imun dezvoltat, aşa că vor face mereu cîte o boală de colectivitate. Şi totuşi, dacă nu îi putem lăsa la grădi, ce facem cu ei când plecăm la muncă? Mă uit în jurul meu că mulţi copii nu se îmbolnăvesc aşa de repede, deşi nici ei nu au sistemul imun dezvoltat… Am auzit că mămicile mai forţează sistemul imunitar cu tot felul de siropele de susţinere, dar nici cu asta nu prea sunt de acord. 

Ei bine, dintre metodele naturale de susţinere a imunităţii, puse la dispoziţie de minunata noastră ţară, cura de salină şi aerosolii de pădure mi s-au părut numai bune de încercat. 

Anul acesta am zis să mergem la Târgu Ocna, la Mina Trotuş, o salină superbă, de adâncime, care nu are atâtea noxe ca cele de suprafaţă. Am ales-o şi pentru că zona îmi este familiară şi nu vroiam să am nicio surpriză (gândul de a călători cu copiii nu îmi place deloc, fiind foarte mici, dar dacă trebuie, trebuie! ).  Inclusiv împrejurimile sunt fenomenale şi merită să-ţi petreci concediul aici.

 

 

La salină trebuie să te duci în primăvară şi în toamnă, pentru ca temperatura de afară să fie cam la fel cu cea din mină (13-16 grade C). Problema este că în zonă, primăvara plouă cam mult şi rişti să petreci concediul numai prin salină şi prin cameră. Noi am ales să mergem a finalul lui mai, ca să evităm timpul ploios, însă temperatura era deja foarte ridicată 27-30 grade C. 

Ne-am răcorit un pic în parcul de deasupra:

Intrările şi ieşirile din mină mi s-au părut un coşmar!!! În primul rând, luam copiii cu maşina supraîncălzită, pe un soare de nu puteai să ţii ochii deschişi. Drumul spre salină este infernal- gropi, praf, loc strâmt, multe maşini, deci nu prea îl puteam face pe jos cu 2 copii mici. Nu aveam foarte mult de mers, deci nu puneam aerul condiţionat. Până ajungeam, eram toţi transpiraţi. Acolo trebuia să aşteptăm (tot în soare) un autobuz care să ne coboare în mină. De cele mai multe ori acest autobuz era burduşit de persoane. Şi noi, ca oamenii gospodari, aveam tot felul bagaje cu geci, pantaloni grosuţi pentru copii, căciuliţe, apă, ceva de ronţăit, jucării, pamperşi, şerveţele umede, tricicletă pentru cel mic. Mai mult, că-i aveam şi pe cei mici cu ciuşcă în fund, veşnic supăraţi pe ceva: ba pe soare, ba pe vânt, ba pe frig, ba pe întuneric, ba că le e somn, ba că e gălăgie. În autobuz era cald şi ne treceau alte valuri de transpiraţie. Când ajungeam la destinaţie în mină, aşa fleşcăiţi de valurile de căldură, ne apuca frigul şi nu nimeream să îmbrăcăm mai repede copiii ca să nu răcească. Toate hăinuţele alea micuţe, cu fermoare neascultătoare, ne făceau pe noi, părinţii, să ne mai treacă nişte ape, cu tot frigul din salină. După acest coşmar, plecam cu câte un oftat în salină, să respirăm şi noi ionii cei vindecători. 

Curele de salină se fac cam aşa: 10-14 zile consecutive, cu o şedinţă de debut de 10-15 minute, a doua de jumătate de oră, a treia 45 de minute şi apoi câte o oră, o oră şi jumătate. Altă sursă de stres în primele zile: după ce că ne chinuiam atât să intrăm, trebuia să ieşim imediat! Bun, dar la ieşire alt bucluc, că era câte o coadă de 100 de oameni şi trebuia să stai cam 30-40 de minute până să te ia un autobuz. În vreo două zile a trebuit să mergem să atragem atenţia conducerii, pentru că era foarte multă lume şi nu se suplimentau mijloacele de transport. Ulterior circulau cam la 15 minute, adică foarte bine!

Bun, deci e imposibil să stai în subteran 15 minute! Am stat cam 40 de minute în prima zi şi câte o oră şi jumătate în celelalte (+timpul de aşteptare pentru ieşire).  

Salina este impresionantă! Neschimbată faţă de cum o ştiam. Cu galerii largi, cu pereţi sclipitori, cu un lac artificial care a modelat depunerile de sare într-un mod uimitor. Este amenajată rudimentar, cu bănci, scaune, leagăne şi tobogane, mese de tenis, spaţii de volei, handbal, un spaţiu mama şi copilul, un chioşc cu ronţăieli, carturi şi biciclete. Nimic modern, dar totuşi suficient şi foarte plăcut. Mie mi-a plăcut de fiecare dată când am revăzut-o!! 

În apropierea bisericii se aud mereu prin difuzoare cântece şi rugăciuni frumoase. Aici ne lăsam frustrările resimţite până în acel moment.

Sala de spectacole Florin Piersic a fost tot timpul închisă, însă am tras un ochi să vedem cum este amenajată. E foarte cochetă, cu un candelabru imens din bulgari de sare (este într-o imagine mai sus), cu băncuţe de lemn aşezate pe trepte şi o scenă destul de mare. 

Dincolo de chinul intrării şi ieşirii, timpul petrecut în mină este foarte plăcut şi trece repede. Răcoarea din interior mi-a prins foarte bine, cu atât mai mult cu cât la suprafaţă te prăjeai din cauza soarelui. Nu am folosit haine foarte groase, un trening şi o vestă este de ajuns. Pentru cel mic am luat şi o căciulită subţire, însă copiii mai mari nu au nevoie să-şi acopere capul. 

Aerul aici nu este greu şi nu am simţit miros de gaze de eşapament. Cât despre virusuri, care se pot contacta cu uşurinţă, fiind un mediu închis, greu de aerisit, nu am văzut copii bolnavi şi nici noi nu am răcit deloc, chiar dacă aveam condiţii grele (trecerea bruscă de la cald la frig, curent în maşină, etc).

Pentru salină, jucăriile ideale sunt cele care îi pun pe copii să se mişte, ca să nu îngheţe: minge (perfectă este cea de plajă, pe care o umfli la faţa locului), o jucărie de tras sau împins, popice, rachete de tenis, begminton, discul zburător. Să fie de plastic, pentru că se murdăresc groaznic şi trebuie spălate. 

Atenţie la toboganele gonflabile din salină: din cauza condensului, cei mici îşi udă şosetele şi hăinuţele, deci e bine să aveţi de schimb!

Cum în interior sunt mulţi oameni care preferă să-şi ia masa aici, recomand să fiţi pregătiţi cu gustări pentru pofticioşi.

După salină, seara, înainte de culcare, este ideal să speli nasul copilului cu ser fiziologic şi să îl aspiri bine, pentru că sarea ajută la desprinderea secreţiilor şi ele trebuie scoase neapărat.

Cele 10 zile au trecut ca un vis. Spre final făceam haz de necaz de inconfortul simţit la intrarea şi ieşirea din mină. În următoarele zile cât am rămas în zonă, când ne plângeam de cald ne întrebam: “nu ţi-e dor de o salină?”. Păi da, ne era dor, că transpiraţi, înghesuiţi, stresaţi şi plictisiţi de rutina acestor şedinţe de aerosoli, totuşi era distractiv şi…răcoros. 

Nu ştiu dacă aceste şedinţe de aerosoli îi vor ajuta pe copii să nu mai răcească atât de des, dar cert este că ne-a plăcut concediul, cu bune şi rele!

Despre zona Tg Ocna şi aici .

1 thought on “la salina cu piticii”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *