pauza de maternitate

Da, de aia n-am mai scris pe blog, pentru că m-a țintuit la pat o sarcină cam grea. În primele săptămâni de sarcină, domnul doctor mi-a explicat foarte serios că îmi este interzis să fac curățenie prin casă, să gătesc, să spăl vase, să întind rufe, să ridic greutăți, să fac cumpărături sau orice alt efort fizic. Mi s-a părut haios pentru că vorbea de parcă înainte aș fi făcut toate astea, iar acum nu mai aveam voie! Ok, mi-am zis, asta am făcut toată viața, deci nu este greu! Și uite așa am înțeles, în sfârșit, de ce nu sunt eu o gospodină: mă pregăteam pentru maternitate!

La următoarele vizite a început să-mi interzică tot mai multe chestii și mi-a recomandat concediu medical și repaos la pat toată sarcina. Pentru o femeie care muncește de atâția ani, vestea că se află în risc maternal și trebuie să stea la pat cade ca un ciocan în creștetul capului! Poftim?!? Cum să plec eu de la minunatele mele activități, nu cumva, în absența mea se va face o groapă mare care va înghiți locurile mele de muncă?!?

M-am desprins greu, pentru că inerția mă tot împingea să mai întrerup puțin concediul și să mai dau pe la munci, ori să mai lucrez ore bune de acasă, din fața computerului.

Asta până în februarie, când am înțeles foarte clar că TREBUIE să-mi ascult medicul.

În scurt timp, sarcina m-a epuizat în așa hal, încât abia mai puteam lega o frază inteligentă în 24 de ore, iar după acest efort al minții, trebuia să dorm vreo două ore ca să-mi recuperez forțele.

Da, mai în glumă mai în serios, am simțit cum îmi pierd resursele fizice și intelectuale, dar și interesul pentru vechile activități. Am început să-mi orientez dramul de forță către subiecte care îmi erau utile: sarcină, naștere, nou-născut, alimentație, îngrijire.

Încet încet, mi-am făcut un program de rutină care începea cu somn muuuult (dimineață, la prânz și obligatoriu toată noaptea -chiar dacă uneori mă culcam pe la 2), informare cât cuprinde, TV- știri, meteo și o telenovelă care se vroia a fi istorică, concentrare pe mișcările lui bebe și schimbările mele și veșnica întrebare: ce-i mai dau lui bebe din burtică să pape- deși, ca să fiu sinceră, de acest ultim aspect s-a ocupat mai mult tati.

Mă obișnuisem cu acest program, însă, uneori îmi mai venea câte o ciudă că nu pot să ies măcar la o plimbare, că nu pot merge la cumpărături pentru camera lui bebe sau hăinuțe, că nu pot da o raită pe vreun coclau, că nu puteam nici măcar să țin în mână aparatul meu foto care cântărea mai mult decât aveam eu voie să ridic!

Ofurile astea mi-au trecut când fetița mea a început să-mi tragă piciorușe pe sub coaste. Atunci toată atenția mea s-a concentrat către ea și îmi făcea plăcere să o protejez și să mă protejez și pe mine ca să putem să ne bucurăm una de alta când se va naște.

Uitându-mă în urmă, descopăr multe avantaje compensatorii ale statului acasă pe perioada sarcinii:

–        În primul rând, nu am avut nevoie de haine noi. Dacă aș fi mers la serviciu trebuia să-mi iau niște haine office lăbărțate, care nu mi-ar fi fost necesare la întoarcere. Unde mai pui că sarcina te ține 3 anotimpuri, așa că ar fi trebuit să-mi schimb ținutele după sezon. Eu mi-am cumpărat două perechi de pijamale, trei bluze și patru pantaloni de trening mărimea M, care mi-au venit până am născut. Pentru cât am ieșit, mi-a fost suficient! Adevărul este că nu m-am îngrășat prea tare, chiar dacă nu am putut să fac niciun fel de sport.

–        Toată sarcina am fost somnolentă, nu mă puteam trezi deloc dimineața și trebuia musai să trag un pui de somn după prânz. Pentru că am renunțat la lucru, am putut să-mi respect ritmul biologic, ceea ce mi-a prins foarte bine. Dacă ar fi trebuit să ajung dimineață la muncă aș fi fost foarte frustrată! Nu mai spun că la prânz aș fi adormit cu capul pe birou!

–        Luându-mi concediu din februarie, am evitat să contactez răceli, viroze gripe. Am fost sănătoasă pe tot parcursul sarcinii și asta contează foarte mult. A evita bolile în această perioadă – când oricum ești foarte fragilă, înseamnă să dai bebelușului tău un start foarte bun. În plus, mediul în care îmi desfășuram activitatea principală era unul cu risc contagios crescut. M-am gândit cu groază că aș fi putut lua oricând un TBC sau o hepatită! N-am stat eu liniștită acasă, la telenovelă?

–         Când mergi la serviciu nu prea ai timp să mănânci. Este un obicei să sari peste pauzele de masă sau gustări. În plus, chiar dacă te ții să servești ceva, asta înseamnă să ronțăi un biscuite, să comanzi o pizza sau să înfuleci un sandwich. Nu mai spun de apă, că n-ai timp să bei nicioadată! Ca femeie însărcinată, aceste obiceiuri sunt dăunătoare. Eu am respectat toate regulile alimentației, mi-am permis să mânânc puțin, dar des, am putut alege mâncare sănătoasă, am consumat fructe cu duiumul, lactate, brânzeturi, ouă, germeni de grâu cu miere, sucuri naturale, piureuri de legume crude, salate, semințe de toate felurile (bostan, in, pin, floarea soarelui), polen, lăptișor de matcă, m-am hidratat corect- cel puțin 2 litri de apă pe zi! Mi-am făcut analize la sânge trimestrial și mi-am adaptat mereu alimentația la lipsurile pe care le aveam atunci. În meniul zilnic am urmărit să acopăr necesarul de fibre, proteine, grăsimi, vitamine, minerale. Dar să nu credeți că m-am reținut de la ceva! Nuuu! De la începutul sarcinii și până am născut mi-a fost poftă de tot felul de cărnuri grase, de slănină, de rasoale de porc. Eu care nu prea mâncam înainte porc, cred că am dat gata 3 grăsuni cu asta mică! Și de unde tati mă îmbia cu tot felul de grătare și fierturi sănătoase, de carne de vită, de cărnuri slabe, uscate, iar eu nu și nu, vroiam slănină cu boia și cu usturoi! Am mâncat cu greu- aproape silită de tati, care stătea cu ochii pe mine ca pe butelie- pește, ceea ce a fost suspect pentru că, în mod normal, eu sunt o devoratoare de pește. Și după atâtea cărnăreturi și porcoase-slăninoase, am născut un pisoi de aproape 3 kilograme, de unde mă temeam să nu fac vreun obez!

–        Ai timp să citești, să studiezi, să te informezi. Deși am fost somnolentă, chiar confuză în cele 9 luni și aveam impresia că citesc degeaba, că nu voi reține nimic, m-a ajutat foarte mult lectura din timpul sarcinii. Cu atât mai mult cu cât, după ce apare bebe, nu mai ai timp să răsfoiești vreo carte! Îmi stabilisem liniile generale, anumite principii de igienă, așa că am pornit în lunga călătorie a îngrijirii și creșterii bebelușului cu lecția învățată. Faptul că m-am simțit stăpână pe mine m-a ajutat să nu încerc sentimente de panică și depresie. Cel puțin în primele luni! Și slavă Domnului, am trecut cu bine de primul semestru!

–        Ești atentă și mereu conectată cu bebe. Asta este cea mai plăcută chestie! Am surprins fiecare mișcare, fiecare etapă de dezvoltare, fiecare progres al bebelușului. Ajunsesem să-i cunosc programul, să intuiesc ce face în burtă, când e liniștită, când e agitată, când se alintă, când îi place ceva. Știam întotdeauna cum este poziționată, cu ce mă lovește- picioruș, cot, mânuță.

Și iată că au trecut cele 9 luni și am născut un bebeluș de nota 10, așa cum au recunoscut și medicii când i-au stabilit scorul Apgar!

Acum, când aud de mămici însărcinate care muncesc pe brânci și n-au timp să se bucure de bebelușul din burtică, mi se pare o pierdere foarte mare.

Dacă cineva mi-ar fi spus în noiembrie 2012 că voi ajunge să gândesc așa, nu l-aș fi crezut!

Acum văd lucrurile altfel și mă concentrez pe ceva mult mai valoros decât orice pe lume, fiica mea!

 

3 thoughts on “pauza de maternitate”

  1. Bine ai revenit! Ma bucur ca esti bine, mamică fericită.
    Să va traiască fata!

    Probabil va mai dura ceva, pana sa reincepi sa postezi fotoreportajele tale de călătorie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *