chef de zbor cu aerial club

Rasfoind intr-o zi diverse pagini web, dau de un articol din care aflu ca poti sari cu parasuta de pe crestele Muntilor Macin, iar pentru mai multe informatii sunt sfatuita sa urmez linkul http://aerial.ro . Urmez linkul, citesc prezentarea din site, salvez numarul de telefon afisat pe prima pagina si…fie ce-o fi, sun cu incredere pentru detalii! Obisnuita fiind cu oamenii grabiti, frustrati, care iti cer sa le explici pe scurt ce anume vrei si apoi iti inchid repede telefonul in nas, ii spun domnului de pe fir, cu viteza luminii, cine sunt si de ce sun. Contrar temerilor mele, ma intampina o voce amabila, calma, chiar prietenoasa, adica cea a domnului Albert Malaxa. Incurajata de aceasta atitudine neasteptata, dar si de feed-back-ul promt la un e-mail anterior, am stat la taifas pana am primit toate raspunsurile la cele mai ciudate intrebari legate de sporturile aeriene. Am aflat ca Aerial Club este cel care organizeaza salturile in tandem cu parapanta din zona Cerna – gratis (!?!), ca tot ei sunt cei care organizeaza sarituri in tandem cu parasuta de la 3000 metri- contra cost, ca aici se poate face scoala de pilotaj iar ca cei care organizeaza zborurile cu motodeltaplanul din zona Sfantu Gheorghe sunt tot ei. 

Daca la primul contact am solicitat informatii generale, la al doilea apel catre domnul Malaxa am stabilit detalii clare: pozitia aerodromului, programarea unui salt mai “usurel” cu parapanta, responsabilitatile fiecaruia in inaltarea rugilor catre Cel de sus de a tine vremea buna 😀  , etc. 

Am stabilit o intalnire duminica, adica peste 3 zile de la convorbire…Curiozitatea deja pusese rau stapanire pe mine, asa ca ziua de sarbatoare a debutat cu o trezire in zori, cu pregatirea nepoatei mele, setarea GPS-ului pe Comuna Vadeni via Braila si…la drum! Vremea nu a tinut cu noi, s-a ridicat ceata iar vantul puternic ne-a destramat planurile de zburat cu parapanta.

Ajunsi la destinatie, am gasit pe aerodrom un grup de “aerieni” pasionati, extrem de binevoitori. Am vizitat imprejurimile si aparatele de zbor, unde Elia s-a instalat reprede la comanda.   

Dupa o simulare de zbor finalizata cu succes, Elia s-a ocupat de catelusii si pisicutele de la aerodrom si de o relaxare buna in hamac (ca tare obositoare mai este aceasta meserie!).

Intre timp, profitand de neatentia ei, eu am luat prima lectie de zbor, cu motodeltaplanul.

Impachetata bine in centuri, echipata cu o casca de cosmonaut, cu aparatul foto la gat, cuplata la sistemul de comunicare prin microfonul castii si protejata de spatele impunator al instructorului meu de zbor pe care il sustin bine cu genunchii, pornim sa cucerim zarile albastre! De fapt, intr-o exprimare mai putin delicata, dar reala, il tii pe domnul instructor intre picioare, iar in picaj/cabraj -sau cum s-or numi aceste manevre- il strangi atat de tare, de iese cu…vanatai- pe piciorul drept, dar nu ma plang!!!

Experienta este de milioane! Senzatia ca esti deasupra lumii, ca treci prin valatucii de ceata, ca invingi rafalele de vant si domini cerul te copleseste!    

Prezentă printre ingredientele acestui minunat sport, senzatia de frica m-a lipit atat de bine de instructor incat, la finalul zborului, inca nu eram pregatita sa-i dau drumul 😀  … Sfatul gazdelor a fost sa tin in brate aparatul de zbor pentru o poza de final, insa eu consider ca fara instructorul meu, as fi avut degeaba un motodeltaplan, ca tot nu ma ridicam de la sol. In concluzie, parerea mea este ca pentru toata iscusinta, imbratisarile le merita domnul instructor! 

Dupa o experienta ametitoare, am trecut tot la prima mea pasiune: fotografia, si am surprins zborul celui de-al doilea elev:

 

Si al treilea:

Si alte actiuni:

Dupa primul experiment, ma declar public simpatizant al zborurilor si fan al  Aero Club-ului. Va recomand acest gen de distractie sau chiar si numai o vizita la aerodrom. Pana una alta, poti “zbura”mai intai catre pagina de Facebook a clubului. Pe mine m-a cucerit amabilitatea gazdelor dar si activitatea lor uimitoare.

Astea fiind spuse, mi-am programat deja pentru vara un zbor cu motodeltaplanul la Sfantu Gheorghe, unde peisajul mirific face zborul cu atat mai placut, dar si mult-asteptata saritura cu parasuta (ca doar am promis!) .

Zbor placut si aterizare lina!

6 thoughts on “chef de zbor cu aerial club”

  1. Fain, fain, fain de milioane de ori fain, la fel ca si senzatiile care (cred) ca le ai atunci cand zbori cu motodeltaplanul.
    Si cat m-am tinut in Sf. Ghe. sa fac si eu o tura … si uite ca am plecat acasa fara sa zbor.

  2. Pai dupa cat de frumos ai scris eu nu pot decat sa ma inclin si sa inteleg ca v-a facut placere vizita 🙂 , ma bucur ca am putut sa va ofer o clipa din maretia zborului si ca v-am purtat pasii prin cer!
    Incantat de cunostinta!

  3. Excelenta prezentarea activitatii clubului, cu fotografii si date de contact. Poate ca in viitor se vor putea filma pregatirea ,zborul ,aterizarea ,si imaginile sa fie adunate intr-un scurt film de prezentare (pe Youtube sau Vimeo) Felicitari pentru articol, si aterizari fericite.MB

    1. multumesc Miki! de altfel, vorbesc serios, lucrez la un articol despre munca ta. daca ma infiltrez printre activitatile pilotilor, fac o categorie noua pe blog. sunt un elev silitor, sa stii!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *