alah bair

Trebuie sa ne iubeasca mult divinitatea pe noi, dobrogenii, daca ne-a lasat un “deal al lui Dumnezeu” (traducere din limba turca-veche), binecuvantat de Manastirea Sfanta Cruce care se afla la poalele lui. Indrumati si noi de nevazute calauze, ne-am ratacit in zona denumita de localnici “Muntii Baltagesti” sau “Dealurile Baltagestiului”, intr-o zi caniculara din vara ce a trecut.

Citisem de mult cateva articole despre rezervatia naturala Alah Bair si speciile rare de plante descoperite aici. Fara a atinge inaltimi impresionante, dealul este totusi cel mai inalt din judetul Constanta (204m), asa cum am aflat ulterior de pe net. Varful i se distinge chiar din sosea, iar peisajul neobisnuit te imbie sa-l cuceresti, sa-i descoperi misterele bine ascunse de palcurile de conifere si stancarii aparent sterpe. 

Prezenta noastra a alertat familiile de popandai care s-au pitit rapid in ascunzatorile lor subterane. Cativa rapitori planeaza trufasi, aruncand priviri agere catre…miscarile terestre. Vantul adie bland prin lanul imens de colilie aurie si ierburi uscate, iar pasii nostri ridica particule fine de praf care ni  se zbenguie vesele pe adidasi. Este o liniste neobisnuita si instinctiv ne trezim ca vorbim in soapta, pentru a nu deranja echilibrul ancestral care domneste aici.

Cararea ne duce drept la Manastirea Sfanta Cruce si de acolo inaintam catre izvor, unde s-a amenajat un loc de popas- mult asteptat pentru drumetii infometati si insetati (cum suntem noi). Canicula m-a rapus, iar senzatia de foame imi da impresia ca popandaii de pe camp s-au ascuns de fapt la mine in stomac. Cocotata pe o piatra mai plata, scormonesc prin rucsac unde stiu ca trebuie sa gasesc mereu cate ceva bunut. O conserva de peste marinat mi s-a parut a fi o buna alegere, pana cand am constat ca mi-am uitat furculita si sapunul in masina… Efortul de a ma deplasa pana la autoturism mi s-a parut neomenesc in aceste conditii, asa ca mi-am lasat fitele de oraseanca, am facut o rugaciune sa nu treaca nimeni prin preajma si m-am descurcat cu degetele din dotare. Uite de aia omul reprezinta o creatura atat de uimitoare, pentru ca se poate adapta oricaror conditii! Aflandu-ne intr-un loc sfant, ne-au fost ascultate si rugile de a nu avea martori la ospat, astfel ca ne-am recuperat energia si am putut continua expeditia.

Cu burta plina, parca si ochii vad mai bine. La izvor am observat ca trecatorii leaga pe crengile copacilor cate o ata sau o bucata de material si ulterior am aflat ca fiecare dintre acestea reprezinta o dorinta rostita catre Dumnezeu. Nu stiu cate ate au adus implinirea sufleteasca a drumetului care si-a “agatat” doleantele in pom, insa respect credinta omului care se deplaseaza pana aici pentru a vorbi cu Cel de sus. Personal, consider ca Dumnezeu se afla oriunde, nu numai pe “dealul Sau”, chiar daca aici gasesti intradevar un spatiu inconjurat de o liniste enigmatica.   

Urcusul pe Alah Bair nu este chiar o joaca, asa cum ni se parea la inceput. Calea de acces este acoperita de tufe tepoase, iar pietrisul te pune la grea incercare. Cat ai vrea sa inaintezi, intr-o clipa de neatentie te duci de-a rostogolul de unde ai pornit!

Spre varf, gasim vestita cruce asezata pe un teren oblic, la baza careia calatorul aseaza cate o piatra, urmata si ea de o lista de dorinte arzatoare. Conform traditiei, am adaugat si noi o piatra a nazuintelor in varful mormanului care isi asteapta implinirea.  

Aflat pe cea mai inalta culme, ai sentimentul ca poti conduce lumea. Doar tu si cerul… ce-ti poti dori mai mult, decat sa zbori spre el?

Intorsi printre pamanteni, am intrat la manastire. O constructie in care regasesti atat elemente arhitecturale moldovenesti, cat si maramuresene. Maicutele de aici sunt primitoare si iti povestesc istoria impresionanta a lacasului, piedicile nebanuite pe care le-au intampinat pentru a construi si a se impune in acest loc, greutatile care le incerca zi de zi, multumirea sufleteasca pe care o resimt si ti-o transmit si tie.

1 thought on “alah bair”

  1. foarte frumos loc…spre rusinea mea nu stiam de existenta lui …dar ma repet…ce bine k te avem pe tine Daniela… sa nu te lasi…tot inainte …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *