zi de sarbatoare la niculitel

Dupa munca si rasplata! Asta isi spun niculitenii dupa patru anotimpuri de munca asidua la vie, in care se ocupa de  taiat, legat, arat, plivit, stropit, pazit de hoti, cules, zdrobit strugurii, tescuit, umplut butoaie, asteptat sa fiarba mustul.  Gospodarii incep munca din iarna, si pana la degustarea vinului, trebuie sa se apuce iar de treaba, pentru a pregati terenul noii productii. Muscat Otonel, Aligote, Feteasca, Merlot, Racatitza (un soi rusesc, care se culege tarziu), Cabernet, Saugvinion sunt tot atatea soiuri de strugure pe care localnicii le exploateaza cu atata indemanare incat la final obtin potiuni magice, care imprima niculiteanului acel stil anacreontic, devenit deja legenda. Dintre licorile zonei, la Niculitel par sa se fi pierdut soiurile de Alicant si Risling.  

Si uite asa, s-a nascut in comuna traditia ca in fiecare toamna, niculitenii sa incheie sezonul bogatiei printr-o serbare dionisiaca, numita “Sarbatoarea viei si a vinului”.

Sa nu credeti ca vremea nefasta a tinut cetatenii departe de eveniment! Cu mic cu mare, protejatii lui Pascale (Florin- primarul)  s-au adunat la distractie si au tras la masea grade de alcool- cat sa sfideze gradele Celsius -si au incins hore strasnice- cat sa mearga vestea ca-i veselie mare-n centru. 

Pe scena au rasunat voci cunoascute: Angelica Flutur, Mioara Velicu, Romania, iar prestatia Baladelor Deltei din Tulcea sunt convinsa ca s-a ridicat la asteptari (pe cei din urma i-am ratat). Eu am stat destul de putin la spectacol, pentru ca mi-au inghetat mainile pe aparatul foto.

Decor specific viticultorilor- lin, teasc si butoaie decorate cu vita de vie: 

Cele mai gustoase vinuri obtinute anul acesta au adus participantilor diplome de recunostinta pe care le-a inmanat cu drag primarul comunei. Pelinul alb al preotului Onea Gabriel a obtinut locul I si mi-a provocat un mare apetit pentru a-l gusta (nu pot spune degusta, pentru ca nu sunt un cunoscator al deliciilor bahice).   

Primarul se pare ca se bucura de mare faima printre alesi. Eu nu-l cunosc personal, dar pot spune ca are gusturi bune daca si-a ales primarita nikonista 🙂 .

Ori la bal, ori la spital- m-am dezlipit de scena doar cand am devenit nimic altceva decat un sloi de gheata (nu ca in mod obisnuit as fi altfel…).  Si m-am dus glont la domnul profesor Dogaru, venetic pe meleagurile niculitene, dar care a prins secretele vinului si ale podgoriei si ni le impartaseste cu mandrie. Ne-am insusit cu atentie teoria si tehnologia vinului, dupa care, elevi silitori, am solicitat si o proba practica. Zis si facut, domnul profesor ne-a inscris rapid la un workshop de degustare organizat in beciul propriu. 

 Am invatat aici ca tapa se pune doar dupa ce a fiert vinul si se etanseaza cu cenusa. Pana atunci, se fixeaza capacele de fructe care se schimba destul de des, pe masura ce oxideaza. Am mai vazut o palnie de lemn de vreo 60 ani care se afla inca in stare buna si este extrem de utila (in foto, este cea de pe butoaie, din pozitia 3).

Scormonind bine prin beci, gasesc damigenele cu vinuri vechi. Vinul de trei-patru ani este depozitat in recipiente de sticla, pentru ca numai asa isi pastreaza calitatile.

 Bun ii vinul ghiurghiuliu (si musai sec!) 

Dupa asa sarbatoare, mai pot sa intreb doar: eu cu cine votez? 🙂

1 thought on “zi de sarbatoare la niculitel”

  1. ..Doamne!! M-ai ametit cu naturaletea, simplitatea, coerenta si claritatea flash-ului tau narativ, sa nu mai vorbesc si de dublajul foto! Bachus poate fi invidios, eu stiu cu cine votez!! Felicitari Daniela!..uluitor de frumos!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *