implinesc 2 de 3

E ziua mea. Oglinda nu ma mai avantajeaza anul acesta. Anul trecut spuneam ca fac “23 in oglinda“. Anul asta, cum as da-o, tot 33 am! Eu ma simt inca tinerica, insa nu stiu din ce motive, cand spun celorlalti ca am implinit varsta lui Iisus iar de ziua mea imi doresc sa sar cu parasuta, isi aduc brusc aminte de intamplari de la moartea bunicilor… 😀     Asa ca de trei zile, port numai discutii comemorative. N-as vrea sa stiu ce discuta un om care implineste 73 ani, daca eu la 33 mi-am facut deja scenariul unei vesele inmormantari (spun vesela deoarece mie imi place sa fiu inconjurata de oameni care au simtul umorului si las cu limba de moarte ca vreau sa cante muzica si sa se distreze invitatii, ca sa pot pleca linistita; pe principiul ca sufletul mai bantuie pe pamant 40 zile dupa moarte, singura restrictie ar fi sa nu-mi puneti manele, ca plec dupa 5 minute… ).  

Revenind totusi la tineretile mele, o alta discutie obsesiva este legata de cadoul pe care mi-l doresc. Mie nu-mi place sa stresez lumea din jur, si pentru ca tin la neuronii rudelor si ai partenerului meu, prefer sa-mi lase cardul si sa ma ocup singura de asta. Sper ca observati cat sunt de altruista: ma sacrific eu, doar pentru a menaja sanatatea celor din jur! Si avand in vedere ca printesele sarbatoresc trei zile la rand, inapoiez cardul la finalul petrecerii, ceea ce ma ajuta si pe mine sa trec cu brio peste frustrarea legata de existenta unui plafon maxim pe care il poti extrage in decurs de 24 ore. Si uite asa, toata lumea este multumita (cel putin pana la verificarea soldului- ca doar fericirea, prin definitie, reprezinta doar un moment pasager in viata unui om).

Despre urarile primite, ce sa spun? Cele mai bune ganduri exprimate in cuvinte delicate, care de fiecare data reusesc sa ma emotioneze! Nu voi nega deloc faptul ca ador sa fiu in centrul atentiei si recunosc faptul ca asta se intampla doar de trei ori pe an (cand implinesc o onorabila varsta si de cele doua zile onomastice). Cine spunea ca o minune dureaza trei zile, avea dreptate!

Am fost intrebata ce anume imi doresc la cei 33 ani. La 13 ani imi doream sa fiu mare, si am crescut!La 23 ani imi doream iubire, si am primit! La 33 ani, imi doresc ca Dumnezeu sa ma protejeze, asa cum a facut-o pana acum. Numai astfel voi avea capacitatea de a obtine tot ce vreau! Si voi obtine! 😀 

Intrebarea de care nu am scapat nici anul acesta a fost de ce nu ma marit. Barbatul ideal pentru mine este unul batran, bogat si fara mostenitori! Dar stop! Nu va grabiti sa trageti concluzii!!!! Nu sunt nici nebuna si nici materialista! Ideea este ca in primii ani de relatie eu sunt foaaarte dulce, iar partenerul meu- un zeu pentru care as fi in stare sa intorc lumea cu susul in jos, doar pentru a intra in gratiile lui. Pe masura ce mai trece vremea, ei bine…cum sa spun?…lucrurile se schimba. Adica…se schimba radical! Lui Zeus ii cresc deodata coarne si o coada, iar eu devin o scorpie lipsita de motivatie si interes! Si cum pe mine ma intereseaza binele sotului meu, imi imaginez ca la o speranta de viata mai redusa, are toate sansele sa moara fericit! Bogat trebuie sa fie nu pentru ca as fi eu o cheltuitoare sau vreo ahtiata dupa averi, noooo! Ci pentru ca tanara lui vaduvioara sa poata sa-i faca pomenile si randuielile bisericesti cu tot fastul pe care il merita!!!! (ca doar mult l-am mai iubit, si arzatoare pasiune m-a dominat in scurta perioada in care ne-a fost dat sa impartim si bune si rele, si saracia mea si averea lui…; si om bun a fost, preaiubitul meu sot, daca moartea l-a crutat de cosmarul ce avea sa urmeze…). Mostenitori nu vreau, dar nu pentru ca mi-ar diminua mie averea, ci ca sa nu sufere dupa raposat…Asadar, dragii mei, intelegeti acum de ce nu ma marit? Inca astept ca viitorul meu sot sa imbatraneasca si sa se imbogateasca… Iar cand imi voi anunta nunta, sa fiti pregatiti cu formol si lumanari: daca o fi norocos, moare inainte de a aspune “Da”!  

Ati observat? Discutia noastra s-a indreptat tot spre funeralii. Pai eu ce va spuneam mai devreme? Am dublat o varsta frageda (3)  si incep sa vorbesc precum strabunica!

Adevarul este ca dupa 3 decenii si un pic de viata ma simt minunat, sunt sanatoasa (cu acte in regula), am parte de tot felul de bucurii, familia mea este mandra de mine (asta pentru ca obisnuiesc sa ma supraestimez cand le povestesc despre activitatile mele), colegii si sefii mei inca ma lauda (pe principiul lauda prostul si da-i de treaba- cum spunem noi in institutie), iar cand gresesc, apropiatii ma trateaza cu duhul blandetii.

Ce sa va mai spun? Va pup, maica! Daca nu ratez aterizarea cu parasuta, ne mai vedem!

7 thoughts on “implinesc 2 de 3”

  1. La multi ani!
    Sper ca frumoasa varsta de 23 de ani 🙂 sa-ti aduca toate satisfactiile dorite, implinirile visate si dorintele ascunse.
    Scuze pt intarzierea anuntului.
    Te pup tinerico ..

  2. La multi ani fatuco,si fii optimista,nu mai vorbi de funeralii ca si eu am implinit 35 de doua ori.Si vezi sa aterizezi bine cu parasuta!!! Te pup!

    1. Multumesc pentru urare, este chiar o aparitie neasteptata!!! Despre optimism, ce sa spun? Nu mi l-am pierdut niciodata! Doar ca am dat o nota haioasa discutiilor purtate in ultima vreme, care, fara intentie, aluneca spre aceeasi tematica…La multi ani si matale, pentru dublul lui 35! Pup!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *