marea la sfantu gheorghe

Desi era foarte cald afara, n-am putut sta prea mult la plaja deoarece am prins exact perioada de cod rosu pentru vant si valuri. Am insistat sa ne bronzam macar cateva ore, insa nisipul m-a biciuit fara mila, ceea ce nu mi-a facut mare placere…Colindand plaja pana la varsarea Dunarii in mare ne-am bucurat de imagini deosebite.  Mi-a facut placere si plimbarea in sens opus, care s-a incheiat la 7 kilometri de punctul initial, unde nu mai era tipenie de om.

Scoicile din imaginea de mai sus m-au dus cu gandul la niste rachete.

Pe plaja ne-am intalnit cu Azorica si batul lui. Un caine fara stapan care se ruga de toata lumea sa-i arunce batul si era atat de fericit cand cineva il baga in seama… Facea tot felul de minuni: ba se invartea in jurul cozii, ba se tavalea cu burta in sus, ba facea cate un salt mortal…

Vantul a modelat forme deosebite din nisip:

Spuneam mai sus ca am pornit intr-o calatorie mai lunga pe plaja. Initial vroiam sa ajungem la Movila…nu mai stiu cui. N-am gasit nimic ce ar putea semana cu o movila, singura ridicatura pe care am intalnit-o fiind asta: 

Si de aici a inceput aventura noastra. Ajunsi in pustietate, ne-am intalnit cu o cireada de vaci salbatice si atinse de nebunie. Una dintre ele s-a infuriat rau ca i-am incalcat teritoriul si a inceput sa se umfle la noi si sa faca destul de urat. Cand am vazut ca si-a luat pozitia de atac iar lucrurile stateau din ce in ce mai rau, am rupt-o la fuga prin boscheti si maracini. Cum in jur n-am gasit nici macar o salcie mai grosuta dupa care sa ne ascundem, fiind doar intinsura, cand ma uitam in spate tot vedeam coarnele vacii nebune, asa ca nu ne-am oprit din maraton nici dupa 1 kilometru! M-am speriat asa de tare incat visez si acum numai coarne ascutite! Obositi, zgariati, insetati si incalziti am ajuns in fata altei dileme: cum ne intoarcem? Am ticluit noi un traseu deviant dar foarte dureros (prin balarii, tufe de catina, plante tepoase)  si am iesit inapoi la plaja intr-o zona sigura, aratand de parca numai ce scapaseram din ghearele unui leu. Norocul meu este ca ma refac repede si ca la sperieturi nu fac pipi in pat!   

Urme de dusman:

Ei, dar dupa ce ne-am vazut acasa am inceput sa facem haz de necaz: nici nu visam noi sa avem senzatii asa tari  la Sfantu Gheorghe. 

Un  mesaj pe care ni-l transmite un turist: Romania…e la fund!!!

1 thought on “marea la sfantu gheorghe”

  1. pentru aceste frumuseti mai salbatice si pt. liniste e bine sa renunti la faimosul >LITORAL ROMANESC> unde nu ai aer sa respiri …cu riscul de a visa noaptea urat …Bravo k ai ales acest loc pt vacanta…asa mai aflam si noi ce este in jurul nostru…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *