la rogojeni

Intr-un weekend canicular din aceasta vara am plecat la Rogojeni, un satuc undeva in nordul Galatiului, langa Prut, unde “matusica” si “unchiuletul” au o casa de vacanta.¬†De ce spun “matusica” si “unchiuletul”? Pai cand se vorbea despre unchi (pe vremea cand eu nu-l cunosteam) toata lumea se adresa “unchiulica“. Pe mine ma distra copios diminutivul si ma gandeam ca asa il alinta familia. Tarziu mi-am dat seama ca pe unchi il cheama de fapt Lica ūüôā . Asa am ajuns sa-l poreclesc “unchiuletul”. Am o alintatura si pentru matusica. Matusa este¬†o doamna care adora sa gateasca o suta de feluri de mancaruri delicioase¬†si te ademeneste cu tot felul de bunatati incat pleci de la ea umflat ca purcelul de Craciun. Eu am luat 2 kg in plus dupa distractia de la Rogojeni (bine ca weekendul are doar 2 zile, ca altfel…). Obiceiul cu gatitul nu-l pastreaza doar cand este gazda. Daca vine musafir la tine, ti-ai asigurat frigiderul pentru o saptamana. Povestind colegelor mele despre bunul obicei al matusii, mi-au declarat ca o vor si ele musafir si pentru ca este o comoara la casa omului, i-au zis Matusa Tamara. Bine, dincolo de gluma, Matusa Tamara si Unchiuletul sunt niste gazde extraordinare: ¬†veseli, pusi pe distractie, foarte amabili si sociabili.¬†De asta excursia la Rogojeni a fost foarte placuta si cu riscul pierderii siluetei mele de viespe, ii voi vizita cu drag mereu.

Sa va fac o demonstratie, cam ce inseamna o gustare in acceptiunea gazdelor:

La un moment dat, recunosc, am pierdut sirul felurilor servite.

Bine, cu stomacul foarte plin, hai sa dam o raita prin curte. Casa are o amplasare interesanta, pe un mal inalt de unde poti cobora la balta. In jur este totul atat de calm si de linistit, doar in gradina se aude un zumzait de albine.   

Unchiuletii si-au facut tot felul de inventii prin curte, care sa le faca sederea mai comoda. Una dintre ele este iluminarea toaletei din curte cu o lampa solara. Au lasat celula afara, iar ledul l-au tras in interior si uite asa, au o lumina albastruie toata noaptea, suficient cat sa te descurci la urgente. Iar daca privesti de departe cabina, ai impresia ca este o farfurie zburatoare pentru ca nu vezi decat linii fosforescente.

Jonny baiat frumos- motanul casei:

Nici el nu a scapat de mesele festive, asa ca in scurt timp nu s-a mai putut ridica de jos. A refuzat orice alta distractie, in schimbul unui somn netulburat.

Prea frumos ca sa nu profitam, am luat barca si am facut zeci de ture pe lac, pana am simtit ca am digerat toata mancarea matusii. Am admirat lebedele si am vaslit (pentru prima data). Cunoscutii mei stiu deja asta, pentru ca m-am laudat la tot orasul ca am vaslit.

Interesanta a fost si expeditia la Prut. Un peisaj asemanator cu cel din Delta. Prutul era tulbure, dar linistit.

O plimbarica prin sat poate fi la fel de relaxanta:

Vacuta Milka paste linistita langa Caminul Cultural, dupa o baie in namol-probabil. Inteligenta treaba! Cred ca nu a aflat de meniurile Matusii Tamara inca… ūüôā

Am vizitat de asemenea satele din jur, Oancea si Suceveni, dar despre asta, intr-un articol viitor!

3 thoughts on “la rogojeni”

  1. satul Rogojeni este o comoara conservata care asteapta sa fie descoperita .O zona locuita dar in acelasi timp salbatica ,un colt de rai.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *