in familie, intre normal si extrem

Familia mea este una care adora confortul, siguranta si activitatile de pe langa casa. Dar cum nu exista padure fara “uscaturi”, am aparut in familie eu si var-miu (si cand spun uscaturi ma refer la faptul ca nu ne masuram in kilograme, ci in grame 🙂 ). Dincolo de gluma, pentru a strica linistea familiei si pentru a antrena atmosfera, ne-am capatuit amandoi cu un puternic gust pentru adrenalina, chestii interzise, extreme, exotice. Eu sunt mai mare cu 13 ani ca Laur, asa ca in cele mai multe cazuri nu cedez usor cand vine vorba de o nebunie. De data asta insa m-am lasat prada excentricului si am acceptat o provocare la rapel. Continue reading “in familie, intre normal si extrem”

3 ani- si inca mai blogaresc!

Ieri blogul meu a implinit 3 ani! Si creste…si creste… 😛 . Imi place uneori sa-l rasfoiesc, sa-mi amintesc pe unde am fost, cu cine, ce noutati am descoperit, ce activitati mai desfasuram. Am observat ca anul acesta am inceput sa fac excursii la foc automat. Vaj incolo, vaj incoace, parca nu mai avem timp sa descoperim zona pe indelete, ca ne urcam in masina si plecam in alta parte. Am hotarat sa ne mai linistim, sa parcurgem distante mai lungi pe jos, sa admiram in voie peisaje si sa cercetam detalii. Sa vad daca reusim! In rest, cred ca prietenii imi sunt inca aproape, chiar daca nu se mai fac “auziti” prin comentarii. Zilele trecute m-a intrebat cineva de ce nu mai vede “forfota” pe blogul meu. N-as sti de ce, asa ca fac un apel: hei, mai sunteti acolo?!? 

sfantu gheorghe- cu barca la melea

Initial planuisem o excursie la Insula Sacalin, insa gazda noastra ne-a propus sa mergem la Melea, un loc de observatie a pasarilor, in special pelicani. Din pacate, pe Melea roiau zeci de barci, dintre care unele de mare putere, ceea ce a speriat pana si pescarusii, darmite pelicanii. Am vazut cormorani, lebede, egrete si un pelican zapacit pe care l-au alergat turistii fara mila. Am facut si un popas “la fast-food“-  cum spun localnicii (adica in tufele de ciulini). Plimbarea ne-a costat 40 lei/pers, cu o barca dotata cu un motor micut. Eu una nu recomand sa te plimbi intr-o barca ce atinge viteza luminii, pentru ca sperii pasarile si nu mai vezi absolut nimic.

Continue reading “sfantu gheorghe- cu barca la melea”

la rogojeni

Intr-un weekend canicular din aceasta vara am plecat la Rogojeni, un satuc undeva in nordul Galatiului, langa Prut, unde “matusica” si “unchiuletul” au o casa de vacanta. De ce spun “matusica” si “unchiuletul”? Pai cand se vorbea despre unchi (pe vremea cand eu nu-l cunosteam) toata lumea se adresa “unchiulica“. Pe mine ma distra copios diminutivul si ma gandeam ca asa il alinta familia. Tarziu mi-am dat seama ca pe unchi il cheama de fapt Lica 🙂 . Asa am ajuns sa-l poreclesc “unchiuletul”. Am o alintatura si pentru matusica. Matusa este o doamna care adora sa gateasca o suta de feluri de mancaruri delicioase si te ademeneste cu tot felul de bunatati incat pleci de la ea umflat ca purcelul de Craciun. Eu am luat 2 kg in plus dupa distractia de la Rogojeni (bine ca weekendul are doar 2 zile, ca altfel…). Obiceiul cu gatitul nu-l pastreaza doar cand este gazda. Daca vine musafir la tine, ti-ai asigurat frigiderul pentru o saptamana. Povestind colegelor mele despre bunul obicei al matusii, mi-au declarat ca o vor si ele musafir si pentru ca este o comoara la casa omului, i-au zis Matusa Tamara. Bine, dincolo de gluma, Matusa Tamara si Unchiuletul sunt niste gazde extraordinare:  veseli, pusi pe distractie, foarte amabili si sociabili. De asta excursia la Rogojeni a fost foarte placuta si cu riscul pierderii siluetei mele de viespe, ii voi vizita cu drag mereu. Continue reading “la rogojeni”