dinspre valea fagilor spre greci

Una dintre cele mai lungi drumetii (pe jos) de vara asta a fost pe traseul Valea Fagilor- Greci. N-am avut chef de prea multe popasuri, asa ca am mers intins ore intregi, pana cand am reusit sa facem (sau cel putin eu am facut) bataturi in talpa. Initial traseul pe care l-am stabilit era Valea Fagilor- Vf. Tutuiatu, adica 2 ore si jumatate de drum marcat cu triunghi rosu. Dupa vreo ora am ajuns la o rascruce de drumuri unde n-am mai gasit nici urma de triunghi rosu, asa ca am continuat expeditia urmand “c”-ul albastru care ne-a dus in mijlocul satului dupa alte 3 ore de mers rapid.

Traseul este usor de urmat, fara urcusuri istovitoare si chiar recomandat in perioadele de canicula, pentru ca traverseaza o padure deasa unde soarele te ajunge cu greu. Cum de-a lungul drumului gasesti si un firicel de apa racoroasa, te poti declara multumit de conditiile oferite de natura.

Degeaba am cautat prin padure urechiuse (niste ciuperci rosii care apar pe crengi sau lemne uscate), tot ce am gasit a fost o gogoasa umflata de praf si umezeala:

Pe un trunchi de copac si-au lasat invelisul vreo 5 gandaci destul de mari. Nu stiu ce i-a atras acolo, dar aratau ciudat. M-a uimit faptul ca pe ceilalti copaci nu am vazut gandaci.

Drumul se ingusteaza si devine in scurt timp doar o carare batatorita, acoperita pe alocuri cu trunchiuri cazute de copac. Apoi se largeste din nou, continuand parca prin albia unui parau, limitat de fasii de pamant faramicios. Si ce aud? O masina? Curios lucru, dar pe acest drumeag chiar circula masini! Ne-am uitat destul de ciudat dupa primul autoturism (Dacia 1310) pe care l-am vazut trecand. Dupa a doua masina nu ne-am mai uitat prelung, ci ne-am limitat sa comentam : “alt nebun!”. N-am inteles unde merg acesti oameni cu masina, in conditiile in care putin mai incolo abia incape un om pe carare! Dar poate ca noi am incurcat destul de rau traseul daca n-am descoperit “autostrada” la care goneau toti…

O familie de gandacei rosii sta intinsa la soare:

Iesim din padure intr-un lan de floarea soarelui, unde ne toropeste caldura. In zadar ne uitam dupa un petic de umbra, cat vezi cu ochii nu-s decat poienite cu ierburi pitice, dealuri expuse si palarii de floarea soarelui.  Veselia “sorencelor” ne cuprinde repede si uitam de arsita.

In fata se contureaza deja masivul Tutuiatul si satul Greci. Ne asteptam sa ajungem pe varful Tutuiatului, nu la poalele lui! Suntem prea obositi ca sa mai urcam acum, mai ales ca ne asteapta un lung drum inapoi, pana unde ne-am abandonat masina. Ne odihnim pe o piatra in apropierea satului, mai aruncam o privire spre asezarea colorata, deschidem ultima sticla de apa rece ca gheata (la propriu, pentru ca in perioada caniculei imi iau apa inghetata si pana cand mi se face sete, este numai buna de baut), apoi…la drum! Intoarcerea fiilor risipitori…

Noi atractii, noi distractii:

Un popas la limita padurii:

Am ajuns acasa franta, murdara si cu o dorinta puternica de a-mi lua o noua pereche de adidasi, cu talpa groasa de burete pentru a face fata urmatoarelor calatorii!

2 thoughts on “dinspre valea fagilor spre greci”

  1. Azi am dat peste blogul tau si sint foarte impresionata. Acum o saptamina am vrut sa facem si noi traseul Greci-Vf. Tutuiatu, cu plecare dimineata devreme din Greci, dar nu am gasit cazare in Greci, si nici in Macin (desi am incercat si la manastire si ne-am rugat si de localnici) si a trebuit sa dormim la Braila, renuntand la excursie. Ne-am dat seama ca fara cort nu se poate calatori in aceasta superba zona.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *