cheile tisitei- lepsa

Traseul Cheile Tisitei incepe din Lepsa, de pe soseaua principala. Treci un pod si mergi apoi in dreapta vreo 500 metri (pe ruta indicata spre cabana Cheile Tisitei, un drum de pamant cu piatra, lat cat pentru o masina). Ajungi la limita rezervatiei, unde platesti un bilet de 3 lei pentru vizitare.

Ne interesam la domnul cu biletele daca sunt ursi in rezervatie si ce facem daca ne intalnim cu vreunul (inafara de a face pe noi de frica…). Primim zambete si ridicari din umeri…”pai..ce sa faceti?…nu e cazul la noi; cobora un urs mic, probabil abandonat de ursoica, dar l-am luat si l-am dus sus, in munti“. Ohoo, poate nu-l cauta mama lui pe aici cat suntem noi in vizita!!! :-D       

Hm…vag raspunsul… Am mai studiat regulamentul de la intrare si apoi am pornit increzatori pe munte, in grup nu foarte numeros, facandu-ne simtita prezenta prin zgomote de intensitate mica (adica spuneam rugaciuni sa nu-l intalnim pe Mos Martin)- ca asa am invatat din lectura de pe panou:

Peisajul montan ne-a spulberat repede temerile. Traseul era destul de populat cu palcuri de turisti impinsi la plimbare, ca si noi, de weekendul prelungit cu o zi (lunea Rusaliilor).  Mi-am amintit de regula de aur de pe munte: “buna ziua (caciula)!” si am socializat cu grupurile plimbarete. 

E adevarat ca toate persoanele obisnuite cu excursiile pe munte saluta cand trec pe langa tine, iti raspund la intrebari cu amabilitate si iti dau informatii precise atunci cand sunt in masura sa faca acest lucru. Aici nu este nimeni prea grabit ca sa zambeasca sau sa-ti povesteasca in detaliu experienta lui daca il inviti sa faca acest lucru. Aici intinzi o mana de ajutor celui care se chinuie sa urce, chiar daca nu-l cunosti si el te rasplateste cu o privire senina. Aici intorci din drum turistul care a gresit drumul, ii explici pe unde sa mearga pentru a fi in siguranta si te simti bine ca ai fost util pentru strainul de langa tine. Muntele are propria sa lege: legea civilizatiei (sau cel putin asa ar trebui sa fie). Aceste sentimente le am de fiecare data cand sunt pe munte si asa s-a intamplat si la Cheile Tisitei. Ca o paranteza, pot spune ca in excursiile prin salbaticiile Dobrogei nu prea am aceste sentimente, pentru ca de multe ori nu intalnesc tipenie de om pe coclaurile pe unde umblu, iar cainii care se intampla sa ma mai alerge nu cunosc deloc regulile de aur ale excursionistilor… :roll:

Dar sa revin la muntele nostru:

Traseul prin chei are 8-9 kilometri si nu este dificil, cu exceptia unor portiuni mai inguste de pe buza prapastiei. Noi am intrat in rezervatie pe la ora 12. Am inaintat o bucata de drum ca melcul, impresionati de verdele pur al padurii de brad, de vegetatia bogata, de valurile marunte dar repezite ale Tisitei care cioplesc de secole stanca in forme ce nu-si gasesc nicicand finalul, de crestele golase care ating cerul, de norii negri in care suvoaie grele stau gata sa erupa, de limbile de pamant imbracate in frunze imense de brusture care inainteaza in apa nervoasa a raului, formandu-i arcuiri mai domolite.      

 

Ca sa ne sperie putin, cativa stropi razleti ne-au udat obiectivele, doar cat sa ne mareasca pasul si sa ne ambitioneze sa finalizam traseul.

De-a lungul celor 9 kilometri am traversat cateva poduri de lemn, multe poduri de piatra (odinioara trainice, suficient de late cat sa incapa un tanc si amenajate cu trotuare). De la gazda noatra am aflat ca traseul era unul militar, folosit de nemti in al doilea razboi mondial pentru a traversa Muntii Vrancei. Pe podurile de piatra se mai vad inca spatiile fostelor sine ale unui tren (eu n-am remarcat). Podurile de lemn sunt deviatii de la traseul initial, care s-a surpat intre timp. Acum drumul este practicabil doar pe jos. Un turist am vazut ca s-a incapatanat sa-l faca cu bicicleta, insa de cele mai multe ori il prindeam din urma in portiunile unde trebuia sa o care in brate.

Pe alocuri traversezi apa pe niste pietre si te cateri pe stanci pe scari din lemn. O aventura cu risc scazut de accidentari. Ici -colo sunt amenajate hranitoare pentru caprioare sau capre negre. Agitatia de pe munte le-a tinut departe de papica de-a gata; n-am vazut nici macar o codita de capra neagra. 

O cabana pitoreasca intr-un spatiu cu o vegetatie cat mine de inalta (1,63 m adica) ne da de stire ca am parcurs cam trei sferturi de drum (dupa aproximarile inaintasilor nostri- nu dacii si romanii, ci doar turistii care au pornit la drum mai de dimineata).

Marim pasul, curiosi sa ajungem la tunelul despre care vorbeste toata lumea ca ar fi la capatul traseului. Trecem prin doua arcade de piatra, semn ca ne apropiem cu viteza de punctul final.

La tunel nu ai cum sa ajungi, decat daca treci prin Tisita “cea limpede si cristalina”, dar crunt de rece!!! Podul care lega cele doua maluri- daca o fi existat vreodata- am inteles ca l-a luat apa. Excursionistii curiosi au incercat sa formeze o carare de pietre, insa la dus era usor de sarit pe ele, dar la intoarcere sigur luai apa in adidasi, asa ca eu am renuntat la cucerirea acestui obiectiv, in favoarea fertilitatii mele. Dintre cei mai indrazneti (care au incercat apa si s-au plans de degeraturi tot drumul de intoarcere) ne-au povestit ca in tunel este noroi, iar la capatul celalalt drumul pare sa continue.

Si totusi, m-am sucit si m-am rasucit pe cateva pietre pana la jumatatea raului ca sa vad macar…luminita de la capatul tunelului.

Am ajuns la tunel la ora 15.20. In retur am pornit la 16 si am finalizat traseul la 17.30, in pas alertat de noi stropi de ploaie care de data asta ne-au speriat de-am mancat pamantul pana la destinatie!

This entry was posted in plimbarica. Bookmark the permalink.

9 Responses to cheile tisitei- lepsa

  1. vasi says:

    superbbbbbbbbb…. am fost si eu prin aceste frumoase chei…dar nu am ajuns pana la tunel pt. k eram singurii turisti mai indrazneti si nu ne-am incumetat sa inaintam de frica ursilor… toti ceilalti s-au intors la un moment dat…dar mi-a placut peisajul mult de tot…parca as mai vrea sa ajung acolo..

  2. Mirela says:

    Daniela, ce frumos ai descris tot drumul. Parca acum as vrea sa plec si eu in excursie.

  3. Ival says:

    Furrealz? That’s mravleosluy good to know.

  4. ionut says:

    superb

  5. danbrasov says:

    Iar n-ai dat de stire ca ajungi in Vrancea! In acest week-end am pus la cale o excursie prin minunata rezervatie. Suntem peste 10 insi si asteptam sa ni se alature si altii. Chiar mi-a placut ce-am citit si astept cu nerabdare sa ajung acolo, chiar daca am facut traseul asta de vreo 10 ori pana acum :)

  6. boboc says:

    28 august 2011. Vremea a fost grozava! Drumetia… minunata! Ti se taie respiratia de atata frumusete! Am facut traseul pana la tunel si retur in 6 ore (dar cu timpi alocati pentru a ne bucura de priveliste si pentru poze). Nu ne-am continuat drumul dincolo de tunel din cauza timpului – am intrat in rezervatie pe la ora 12 si am iesit pe la ora 18. Nu ne-am intalnit cu ursul, nici cu lupul, nici cu alta vietate (in afara de turisti!). Povestea un alt vizitator al rezervatiei, pe un forum, cum stau viperele la soare pe pietre… Din fericire, noi nu ne-am “bucurat” de aceasta priveliste. Am intalnit si turisti nefericiti: ca nu au avut ce sa vada! Mai ales ca au si platit! Noroc ca au avut punga cu seminte, ca s-ar fi plictisit prea tare.

  7. Cristi says:

    Foarte faina locatie,muntii Vrancei sunt printre putinele zone din tara care mai au paduri virgine si o fauna foarte bogata……am vazut ca ai scris mai sus de capre negre:adapatorile care le-ai vazut sunt pentru capriori si cerbi,capre negre avem numai in masivul Fagaras si vreo cateva exemplare in Retezat…:P

  8. buzila petronela says:

    Am fost si eu acolo de trei ori si mi-a placut foarte mult.Din fericire pentru mine, am reusit sa trec prin tunel ,unde a fost sinistru mai ales ca nu aveam decat luminile de la telefonul mobil,insa nu am continuat sa mai mergem caci era tarziu.Pe traseu ne-a taiat calea o ursoaica cu un pui si ne-am speriat ingrozitor ,insa nu ne-au bagat in seama si ne-am continuat drumul .Sper sa mai ajung pe aici caci e un loc superb.

  9. cris says:

    nu stiu care sunt mai frumoase, Cheile Nerei sau Cheile Tisitei. pur si simplu superbe amandoua…in Nera singurul lucru de care te temi e vipera, dar vipera e micuta nu se poate compara cu un urs :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>