dealul cu drum ziua a doua

Asa cum am planuit, a doua zi ne-am pregatit sarsanalele si am pornit spre Greci. ajungem la Popas Angelo, preferatul meu. Vantul bate cu putere, asa ca ne oprim la masa, poate se mai domoleste pana urcam noi pe munte.

Ne ospatam si ne hidratam bine, ca sa avem puteri supranaturale la urcus. Am ales feluri de mancare in functie de o durere crunta de masea, cat mai moi, asa ca m-am trezit cu 2 zemuri in fata, dar delicioase foc!

Dupa papica ne-am infofolit bine ca sa nu ne traga curentul (batic, hanorac cu gluga) si Doamne-ajuta sa nu ne intalnim cu cineva pe traseu sa-l speriem, ca la ce look avem acum, Baba-Cloanta este miss!

Gasim repede triunghiul rosu, inca din centrul satului si il urmam pana la poalele muntelului:

Lasam masina aici, mai studiem o data harta si ne incumetam la drum.

Nu intram bine in padure, adica 1 metru, ca dam de un popas. Pai popasul este pentru odihna, asa ca…hai sa ne odihnim un pic ūüėČ

In urmatorii 2 metri dam de o broasca testoasa, iar la vreo alti 3 metri mai vedem una. Ura!!! Ce traseu interesant! Daca stam sa cascam gura la fiecare 3 metri, te pomenesti ca innoptam pe munte!

Urmam traseul rosu care merge o bucata intersectat cu cerculetul albastru din Povestile Macinului.

Urcam pe o panta nu foarte abrupta, dar lunga, care ne scoate ficatii. Nu va speriati, nu este chiar grea, doar ca grasimile acumulate peste iarna dar si ciorba de burta si saramura de peste de la Angelo atarna cu greutate pe bietele mele picioare.

Incerc sa ma fofilez de la urcusul greu si gasesc prilej de pauza: o privire catre panorama lasata in urma

Imi trag repede sufletul si parca uit de oboseala cand descopar atata minunatie. Sunt fascinata de tot ce ne inconjoara si imi vine iar cheful de urcat. Ma macina curiozitatea de a sti ce se afla dupa fiecare coltan de stanca pe care il vad in fata. Gasim o carticica metalica informativa de pe traseul Povestile Macinului si facem iar o pauza mult asteptata.

Ne aflam in punctul 3 al traseului de poveste.

De aici vedem cu usurinta varfurile inalte ale Muntilor Macinului dar si vaile de la poale care seamana cu o tabla de sah.

Nu mergem mult si descoperim o tufa de irisi pitici care ma retin pentru alte cateva minute bune:

Aici drumul nostru se desparte de povestile Macinului, care merge spre drepta.

Tinem partea stanga si descoperim alte minunatii. Trecem peste un parau, trecem de Piatra Rosie si ajungem iar in padurea cu covor de leurda.

Camuflaj de munte

Nu-i asa ca ati distinge cu greu pasarea daca s-ar aseza pe stanca din spate?

Dupa ce am traversat padurea, am iesit in popasul unde va povesteam ieri ca se bifurca drumul. Am poposit cam o ora dupa care ne-am intors spre Greci.

La popas ne documentam despre viitoarele trasee: Povestile Macinului si Varful Tutuiatul prin Valea Fagilor:

Iesim din padure si…ce sa vezi? Ne incoltesc cativa dulai de stana de-o rupem la sanatoasa pana la masina. Ne incuiem bine si admiram mielutii neastamparati. Unul mai fomet,¬†se pare ca n-a invatat¬†regulile de traversat strada. El stie una si buna: daca-i e foame, vrea laptic, chiar daca mamica oaie¬†se afla in mijlocul drumului.¬†

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *