de la 38 la 36

Numaratoarea inversa de mile. Sa va explic mai pe inteles: intr-o zi cu soare am trecut cu noua salupa la Tudor Vladimirescu si am pornit intr-o expeditie la pas, pe dig, de la mila 38 la mila 36. Noua salupa? Da! Nu mai este rabla de alta data care statea trei sferturi in apa si te stropea de ajungeai leoarca pe malul celalalt (ei, exagerez, dar daca tot a iesit biata salupa la pensie, putem sa facem haz de necaz, nu?). Cert este ca facea un sfert de ora pana pe malul celalalt, pentru ca o lua curentul, asa ca ajungeai in acelasi timp ca si cu barca. Acum… de, am ajuns in epoca vitezei, ajungi pe malul Tudorului cat ai clipi, n-ai timp nici sa faci de doua ori din gene si s-a terminat calatoria!

Imi place pe dig sa admir barcile legate la mal si plasele pescarilor. Sunt foarte pitoresti.  

O planta ca un patrunjel singuratic mi-a atras atentia. M-am intrebat ce i-o fi venit sa creasca aici, ca un mot, pe o intindere de nisip.

O salcie isi oglindeste pletele intr-o baltoaca- ramasa probabil de cand era Dunarea foarte crescuta.

Cateva rate balacite profita de ochiul de apa, iar eu gasesc in asta un nou prilej de veselie. Le urmaresc coditele neastamparate si ma distreaza alarmarea lor ga-ga-ita. 

O familie de serpi sta intinsa la soare. Scurt moment de panica la aparitia noastra, dar si-au revenit rapid si au stat la pozat ca niste adevarate vedete. E drept ca am stat la oarece distanta, pentru ca nu mi-s prea ssss-sssss-simpatici… 

Anul asta avem o explozie de papadii. Parca au fost si in alti ani, dar acum mi se par asa de multeee. Si e bine, pentru ca sunt frumoase. 

Plante si copaci in varful “picioarelor”

Un miel sau un catel “de radacina” (depinde fiecare ce vede):

Peisaje din jur

Ajunsi la destinatie, am servit o gustarica delicioasa si usoara (salata de fructe). Dupa salata, retur!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *