splendori din zona balabancei

Ador imprejurimile Balabancei. Aflate la limita Rezervatiei Muntilor Macin, dealurile Balabancei sunt tot atat de impresionante si ai crede ca sunt surori mai mici ale culmilor semete si sobre din lantul hercinic.   

Am explorat cateva culmi, urcand si coborand parca pe niste imense cocoase, descoperind la fiecare pas minunate creatii ale naturii.

Ma uimeste de fiecare data cum pot peisajele dobrogene sa se schimbe radical intr-un spatiu atat de mic. Balabancea este la fel de uimitoare: o “ingramadire” de forme de relief  intr-o palma de pamant. Acum sunt langa un colt de stanca, acum langa un camp de colilie galbena si stralucitoare ca aurul, acum langa o padurice de stejar noduros, acum langa un lac de un albastru intens, acum pe un ogor abia arat, ici colo vad bolovani imensi asezati cu atata iscusinta de maini nevazute incat ai crede ca sunt temple megalitice…  

Uimitor mi se pare si faptul ca pana nu ajungi langa aceste minunatii, nici nu le banuiesti prezenta. Natura pare sa-si fi “proiectat” un sistem de aparare si isi ascunde bine frumusetile, dezvaluindu-le doar celor care au rabdarea de a o explora pas cu pas. Iar noua, nu ne scapa nimic! Inaintam incet, ne oprim la fiecare pas, ne exprimam exaltarea, fotografiem fiecare coltisor, schimbam pareri. Ne desprindem cu regret de fiecare coltan de stanca, de fiecare floricica intalnita, de copacii cu forme fantasmagonice.

Credem ca  “cineva” ar fi avut proasta idee de a transforma zona in cariera. Noroc ca piatra de aici este moale, deci inutila mintilor distructive.

Dupa cercetari de cateva ore bune, facem un popas scurt inainte de a cuceri un nou mot de deal. Mi-au obosit picioarele, dar mainile, inca in putere, s-au apucat sa mai faca fotografii, chiar si asa, din pozitia culcat:

 

Pornim din nou la drum. Dupa pauza se inainteaza greu, dar primim suficienti stimuli vizuali si auditivi ca sa mergem mai departe. Sa nu credeti ca am reusit sa exploram tot ce am fi vrut. Nuuu, ne-au ramas ceva restante, pe care speram sa le acoperim in curand. Cert este ca de oriunde ti-ai incepe traseul si oricat de insesibil ai fi, este imposibil sa nu te uimeasca splendoarea imprejurimilor Balabancei. Macar pentru pustietatea si linistea din jur, pentru cantecul pasarilor sau pentru fosnetul frunzelor sa vizitam acest loc edenic si sa il lasam intact, exact asa cum si-l pastreaza natura! 

Cateva fotografii din mediul rural:

Dedic acest articol lui Tiberiu Cazacioc, care isi are originile in Balabancea si sunt convinsa ca  il voi surprinde si de acesta data cu frumusetile meleagurilor copilariei sale. Un mai vechi articol de-al meu despre acesta zona a fost prilej de a lua legatura si a o mentine (din cand in cand, la astfel de ocazii 🙂 ).

1 thought on “splendori din zona balabancei”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *