istria- biserica ingropata

Am trecut de multe ori prin Istria, in drum spre cetate sau chiar spre mare, insa nu am avut pana acum curiozitatea de a intra in sat. Ideea de a vedea acest loc mi s-a infiripat cand un coleg de expeditii mi-a povestit de o biserica monumet, asa zisa Biserica ingropata, cu o arhitectura deosebita. Am realizat in acel moment  de cate ori am ignorat indicatorul de pe sosea “Biserica Sfintii Trei Ierarhi, monument..sec…13 km“…(cu toate eforturile memoriei, doar atat mi-am amintit). Mai am intiparit vag in memorie un episod esuat din incercarea mea de a vizita aceasta biserica. Vazand 13 km, am mers in linie dreapta pe sosea, pana la un loc unde se ridica un nou lacas de cult, fiind finalizata doar temelia. Mi-a pierit rapid interesul, fara a realiza ca am gresit directia si era vorba de cu totul alta constructie.De aceasta data am pornit glont… tot in linie dreapta, incurajati fiind de o sateanca pe care am intrebat-o de Biserica Ingropata si ne-a aratat cu incredcere inainte: “biserica ingropata? eu sunt din sat de aici, dar n-am auzit; manastirea poate! aaaa, drept inainte!”.  Si ne-am tot dus, pana am ajuns la Manastirea Sfantul Ilie (lacasul nou care va povesteam ca se construia).

Fac o paranteza aici cu referire la Manastirea Sf Ilie: toata stima pentru initiativa si pentru munca depusa, dar se simte nevoia unui om cu gust bun si notiuni solide in amenajari exterioare! E drept ca nu s-a finalizat constructia, dar totul in jur arata ca un morman de chiciuri adunate si imprastiate anapoda! Spatiul ar trebui putin aerisit, ca ochiul sa perceapa in liniste elementele definitorii ale lacasului. Sa nu judec prea dur, poate ca haosul curtii se datoreaza numelui: din umilele mele cunostinte, Sf Ilie e sfantul ploilor, mesajul fiind ca “prin curte a trecut potopul lui Ilie”! Dincolo de gluma, as vrea sa nu fiu inteleasa gresit: critic aspectul exterior, in niciun caz NU critic oamenii, initiativa, efortul, credinta lor sau calitatea slujbei!

Slujba de aici este foarte frumoasa si un obicei demn de lauda este ca in fiecare duminica preotii organizeaza o masa pentru credinciosi. S-a dus vestea despre bunul obicei si am observat ca unii dintre participanti aduc la manastire diverse alimente din care ulterior cred ca se gatesc bucatele pentru agape.

Sa revin la povestea mea despre Biserica Ingropata. Ceva nu-mi iesea mie la socoteala. La intersectia spre Istria scria Biserica Sfintii Trei Ierarhi. Aici scrie Manastirea Sf Ilie. Unde e greseala? Intreb stanga-dreapta sa ma lumineze cineva. Si numai bine dau de un cunoscator al zonei care ne explica: “va intoarceti pana la pod si la a doua strada, unde vedeti un stalp cu un cuib mare de barza, faceti drepta; tineti dreapta pana la rondou; n-aveti alt indicator, doar cuibul de barza“. Si uite asa biata oratanie a fost singura care s-a ganditi sa marcheze drumul catre biserica monument, ca alt indiciu nu ai, iar explicatiile de pe drum sunt…(sau mai bine spus : nu sunt).

Iata cuibul cu pricina, fotografiat dinspre straduta pe care trebuie sa intri pentru a ajunge la biserica:

In cladirea din piatra, exact in fata intersectiei, este un bar unde scrie mare ca se serveste cafea turceasca. Este un alt punct de reper. Domnul care ne-a indrumat probabil nu era amator de baruri, daca ne-a dat ca reper important  cuibul de barza- cel mai mare din sat (am verificat informatia, e adevarat ca asta e cel mai mare de pe toti stalpii). Simpatic om 🙂 .

Si uite asa am descoperit noi Biserica Ingropata

Micuta, simpla, imbinand elemente arhitecturale preluate de la mai multe religii, cu o istorie incarcata, bisericuta este de o frumusete rapitoare, sobra si fascinanta. Simplitatea si verticalitatea constructiei te impresioneaza mai mult decat orice artificiu al designului modern (sau cel putin pe mine ma fascineaza).

Aprobarea construirii unei bisericii ortodoxe a impus cateva conditii: sa nu fie mai inalta decat geamia si restul locuintelor satului, sa nu aiba turle si nici clopotnite, sa nu fie ridicata de la nivelul pamantului, ci de sub terasele exterioare. Analizand posibilitatile, biserica a fost construita sub nivelul exterior (adica o parte este ingropata), astfel obtinandu-se mai mult spatiu iar intrarea se face coborand cateva trepte in pamant, nu urcand -ca la toate celelalte lacasuri ortodoxe. De asemenea, fiind foarte micuta, s-a gasit o solutie inedita pentru a spori rezonanta acustica, prin montarea in pereti, aproape de tavan, a 52 de amfore micute, de aproximativ 15-20 cm. Se pot vedea mici gauri in locurile unde exista amforele. Peretii nu sunt pictati, ci varuiti in alb si din loc in loc exista icoane inramate. S-a mai ocupat preotul satului de aducerea in biserica a vesmintelor Sfintei Paraschiva care stau la loc de cinste, intr-o racla din dreapta catapeteasmei. La intrarea in biserica, in partea dreapta, se vede o coloana cu un capitel ingropat in podea (desi capitelul este partea superioara a coloanei, poate are alt nume, sau poate l-au pus invers..???, dar alt cuvant nu-mi vine), asemanator cu cele de la Histria. De altfel, legenda spune ca biserica s-a construit cu piatra de la cetate, insa varinta nu a fost demonstrata de catre cercetatori. N-am avut voie sa fotografiez in  interior, desi n-am inteles de ce.

Peretele frontal este de inspiratie rasariteana, semicercurile si lipsa turlelor facandu-te sa te indoiesti ca este vorba de o biserica ortodoxa. Uitandu-ma din exterior la bisericuta, am avut  impresia ca e o fantasma, si mi-a venit in gand legenda Mecai. Pare ireala, iar cantecele care se aud din interior par glasurile ingerilor de la portile Raiului. Un cor minunat, un contrast relaxant intre glasul bland, barbatesc al preotului si trilurile inalte ale babutelor care ingana versuri nemaiauzite de mine (ceva cu blandul pastor si oitele din turma lui).   Superb!

Cateva fotografii de pe stradutele Istriei (scolile arata foarte bine)

Locuitorii sunt primitori. Iti zambesc si te saluta, chiar daca nu esti de-al locului.

Prin peregrinajul nostru am observat in apropierea satului cateva movile de pamant care pentru mine reprezentau doar mormane abandonate pe camp. Din “Schita monografica a comunei Istria-Judetul Constanta” scrisa de Draga Iorga si Corneliu Marinescu aflu ca Movila Cabaiuc, Movila Pasalei si movila dinspre drumul Dermen-Iolu serveau ca post de observare inaintat fata de pozitia satului, unde se aprindea focul pentru a vesti pericolul. Alta explicatie sau alte movile s-au ridicat cu ocazia inmormantarii unor capetenii.

11 thoughts on “istria- biserica ingropata”

  1. Felicitari pentru articol! Cand m-ai intrebat de Biserica ingropata de la Istria, nu cunosteam detalii despre edificiul de aici, ci despre despre Biserica Sf. Gheorghe din Isaccea. Arhitectura imi este cunoscuta, biserici similare sunt in Bulgaria si Serbia si daca nu ma insel, biserica din Istria a fost ridicata de comunitatea bulgara, care a trait in localitate pana in anii ’40 ai secolui trecut. Montarea in plafon de amfore sau alte tipuri ceramice, este o solutie bizantina, des utilizata la bisericile construite intre secole XI-XIII. Movilele sunt mai vechi si fac parte din necropola tumulara a Histriei.

  2. Nu cunosc daca in Histria a existat o comunitate musulmana si o moschee. Deci, nu cred ca aprobarea pentru construirea bisericii ar fi inclus si conditiile mentionate de tine. Mai degraba este vorba de un obicei, care s-a practicat pe scara larga in Balcani, in special pe teritoriul Bulgariei.

    1. Din cercetarile autorilor mentionati in articol reiese ca satul a fost intemeiat de turci, in anii 1760 si locuit doar de ei o vreme. Dupa anul 1822, intr-o comunitate compacta de turci, care numara cam 400 de familii, au venit 10-15 familii de bulgari. Dupa 1877 populatia de turci devine minoritara, iar in jurul anului 1890 se consemneaza ca au emigrat spre Turcia ultimele familii mulsumane din zona Istriei. De altfel, denumirea veche a satului este “Caranasuf”; mie mi se pare un cuvant turcesc.
      Despre existenta unei geamii in Istria e drept ca nicvi eu nu am cunostinte. Aprobarea construirii Bisericii Ingropate s-a luat de la Babadag si cred ca e vorba sa nu depaseasca inaltimea geamiilor, in general. Prefectul Asan Beiu ar fi dat aceasta aprobare, cu tot cu indicatiile mentionante de mine in articol.
      Si de n-o fi asa, inseamna ca va mint si eu pe voi, cum m-au mintit altii pe mine 🙂

  3. Am citit cu emotie acest”reportaj “despre satul meu natal si marturisesc ca am aflat lucruri noi despre bisericuta noastra. Multumesc!

  4. Buna ziua, Hristos a inviat,interesant reportaj sunt din zona am mers de mai multe ori la acesta manastire,imi place mult cum slujesc preotii de acolo tot respectu ptr dansii este manastire de calugari sau maicute ,imi permit aceasta intrebare cu teama de Dumnezeu chiar nu am mai intalnit amestecuri de genul, e posibil asa ceva multumesc frumos

  5. Draga Daniela,

    felicitari pentru articol.

    Ma bucura foarte tare faptul ca ai descoperit din intamplare manastirea sf ilie, locasul meu de suflet, unde se afla varul meu, fratele Marian si toti membrii obstei, in frunte cu staretul Ioil, caruia ii port un adanc respect.

    Salutari de la Navodari.

    Valentina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *