rezervatia magurele I

Am ajuns in Magurele, lasand in urma Fagarasu Nou, la capatul unui drum de pietris, destul de bun. Pe digul de pietris, care traverseaza campuri imense, am avut impresia ca mergem la cules sau la prasit, nu intr-o expeditie. Ma uitam nelinistita in zare si vazand numai campuri dezolante, inclinam sa cred ca excursia nu va fi chiar un succes. Magurele este o localitate tipic dobrogeana: un catun linistit, cu gospodarii batrane, micute, cu garduri de lemn, cu localnici trecuti de mult de varsta tineretii, bunicute curioase care isi fac de treaba pe la poarta pentru a vedea ce-i cu gasca de astonauti care au navalit satul…

Am pornit “cercetarile” de la nucul din spatele curtii, unde am constatat ca recolta de anul asta este foarte bogata si frageda.

Ne-am potolit pofta de nuci si am coborat apoi la parau unde am descoperit un peisaj relaxant:

Hai hui pe ulitele satului:

Trandafir de varza si picaturi revigorante:

Dupa ce trecem podetul, peisajul se schimba si incepe sa devina foarte interesant. Parca am fi trecut vama catre un loc mirific, nebanuit.

Ajungem in Valea Rostilor (nume pe care il retin eliminand un “p” din fata unui cuvant bine-stiut de toata lumea).


O planta cam…mustacioasa:

Boabe

O casuta de sezon ascunsa bine printre crengi asteapta primavara pentru a-si gazdui vizitatorii:

Incet incet ajungem de la zonele joase de campuri, la coame de loess gaurite de pasari care isi cuibaresc aici familiile. Pe alocuri, bucati zdravene din versantii abrupti stau sa se prabuseasca. Admiram relieful ondulat de la baza spre inaltimi, inaintand printr-un sant si fiind inconjurati de pereti ce-au indurat eroziuni de secole. Santurile se largesc si se ingusteaza, pentru ca mai apoi sa ne permita o viziune de ansamblu si descoperirea de noi atractii. Vegetatia devine inalta, tepoasa si te lasa cu greu sa inaintezi. Am strans sute de ciulini pe pantaloni si pe bluza, mi-au intrat 2 spini in deget si aproape am luat o creanga spinoasa peste ochi. Cu cat este mai greu de inaintat, cu atat peisajul este mai atragator si te ambitionezi sa-l cuceresti.

Traiesc cu impresia ca locurile atat de bine ascunse de natura, inaccesibile pentru “calatorul amator” care vrea sa-si manance micii langa portiera masinii, vor fi descoperite doar de cei care stiu sa le aprecieze cu adevarat, de cei care merita sa cunoasca valorile inestimabile ale naturii.

5 thoughts on “rezervatia magurele I”

  1. recunosc unele din locuri si pe baitaul in caruta sint aproape sigur ca il cunosc, si daca am dreptate, il cheama Adrian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *