cu treaba prin bacau

Cod rosu, cod portocaliu de ploaie. Bacul de la Braila nu a circulat, asa ca am pornit spre Galati. Aventura a inceput la I.C. Bratianu.

Apa a dat mult peste faleza.Spre bacul mare au putut inainta doar masinile foarte inalte, asa ca am asteptat 3 ore sa ne vina randul pe bacul mic. Pana atunci, am facut haz de necaz si am descoperit un job al “momentului”.  Despre ce e vorba? Localnicii au speculat situatia de urgenta si au sarit in ajutorul drumetilor care ar fi trebuit sa mearga o buna bucatat de drum prin apa. Acestia erau imbarcati in carute contra unei sume modice si transportati pana la…loc uscat. Firma? Una serioasa: “Port Agency”. Mijlocul de informare a populatiei: strigatura- “Cine mai vrea cu tramvaiuuuul??!!!”

In Bacau m-am cazat la Hotel Moldova, dar de data asta n-am mai avut pat matrimonial.

Va amintiti de Moldova, nu? E hotelul cu reclama…din dos. Doar ca si-au schimbat mobilierul cu unul nou, destul de dragut.

Poze de la fereastra am facut din zi si pana`n noapte

Dupa ce m-am achitat de responsabilitatile pentru care am pornit spre Bacau, am gasit momentul pentru o plimbare prin parc:

Am vizitat si Targul lui San`Petru, ca doar suntem in prag de sarbatoare:

M-au impresionat foarte mult icoanele cu o “patina de vechi”, asa cum spune autorul lor. Insa cel mai mult m-a impresionat onesteanul  Gheorghe Munteanu cu icoanele lui facute din fire de paie.

Mai putin obisnuite, icoanele pe oua de strut sunt lucrate pe oul original, nevopsit. Spune domnul Munteanu ca asa face strutul oul, verde lucios, parca ar fi dat cu vopse si lac.

Mi-a placut in Bacau sa mananc la Casa Grande, ieftin, bun, mult si cu o panorama relaxanta. Este un loc unde toata lumea se simte foarte bine

Si meniul de la Moldova, ca tot m-am pornit (stiti ca eu mananc enorm in deplasari…)

La intoarcere am fost deviati de Politie pe o ruta ocolitoare si am intarziat iar 2 ore la bac. Apa insa a dat si peste faleza din Galati, iar la IC Bratianu este inundat digul pe toata lungimea lui. Firma de transport nu mai da randament. Calatorii s-au obisnuit cu situatia,  isi sufleca pantalonii, isi scot pantofii si merg prin apa. Randul de masini care astepta sa urce pe bac este foarte mare si inainteaza foarte greu. Soferii s-au plictisit, asa ca  au iesit din masini si au incercat sa formuleze ipoteze si concluzii privind haosul datorat debitului marit al apelor: totul se intampla deoarece  “…mai e putin si vine 2012!” (…?!?).  Chiar daca nu ne-a convins din punct de vedere stiintific, domnul este de admirat pentru perceptia realitatii temporale. Dupa atata asteptare…

15 thoughts on “cu treaba prin bacau”

  1. Multumesc pentru impresiile de calatorie, chiar ma gandeam la bac si cum se trece Dunarea, tocmai am vazut in seara asta stirile cu Smardan-ul. Eu am rude acolo.

  2. Fotografiile sunt superbe. Observ că drumul de întoarcere a fost o adevărată aventură. Şi chiar mănânci mult ?

  3. Oricum, mananc mai mult decat ar fi trebuit pentru un bugetar! sper sa reusesc sa-mi diminuez portiile de mancare cu 25% 🙂

  4. Nu cred că ar fi corect…de ce să treci printr-o asemenea suferinţă ? Vei fi cu 25 % mai uşoară.

  5. ce a crescut dunarea, pacat ca nu suntem in stare sa construim un pod, de fapt am inteles ca bacurile sunt ale unor oameni importanti (moguli), si nu au niciun interes pt constructia unui pod

  6. Este o tragedie deoarece in anii 80 Dunarea a fost indiguita si astfel toata apa care se revarsa in lunca ei nu mai are unde sa se duca. Aberatie mai mare ca cea pe care au invocat-o atunci cum ca “redam” pamantul agriculturii de parca romanii sau bizantinii au facut agricultura in balta. Acum se vad efectele acestor actiuni. Cred ca ar trebui sa se sparga digul si sa se reinunde din nou lunca Dunarii. Nu pot sa cred ca lacul Jijila a secat , este un lac care nu a secat niciodata, nici macar in perioadele de seceta si acum te plimbi pe fundul lui ca si cum acolo nu ar fi fost niciodata un lac. Sper sa se sparga digul si peisajul mirific de pana in anii 80 s revina si la Dinogetia, cand cetatea era pe o insula fiind inconjurata de ape. Si era peste, si toata lumea avea ce pescuii. Acum se face agricultura de subzistenta.

  7. Da acel la c era o frumusete mirifica şi productivă de ce sa nu recunoaştem, pacat de această schimbare ,ce amintiri frumoase îmi rascolesc simpla discuţie de ,,lacul Jijila,, mi-aş dori să vad din nou apa în acel loc şi nu cred că sunt singura…

  8. Da acel lac era o frumusete mirifica şi productivă de ce sa nu recunoaştem, pacat de această schimbare ,ce amintiri frumoase îmi rascolesc simpla discuţie de ,,lacul Jijila,, mi-aş dori să vad din nou apa în acel loc şi nu cred că sunt singura…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *