poiana uzului-bacau

Poiana Uzului îţi dezvăluie un peisaj foarte frumos. Ne-am oprit la vreo 500 m de Schitul Eftimie (cel Mare şi Sfânt- cred, nu prea am înţeles ce ne-a spus călugărul care ne-a întâmpinat).

Am găsit o poieniţă frumoasă unde am mâncat, după care am coborît spre lac, la îndrumarea călugărului din schit. Malul este foarte abrupt şi nu ai acces spre lac decât pe o cărare (în partea stângă de schit) pe care am gasit-o cu greu, exact înainte de a abandona traseul. Cărarea coboară paralel cu un fir de apă care din loc în loc a fost oprit de ziduri nu foarte înalte de piatră. Apa care se strânge astfel, curge apoi peste micile baraje, formând cascade cu un debit redus, dar de o frumuseţe remarcabilă.

Lacul Uz te lasă fără cuvinte. Cu marginile sale dantelate, înconjurat de munţi, reprezintă o adevărată încântare pentru un turist.

Pe drumul străbătut am lăsat în urmă Barajul Uzului, construcţie monumentală, la care ne-am întors spre plecare pentru a-l admira aşa cum se cuvine. Nu poţi intra pe baraj, dar locul de unde ţi se permite să-l priveşti este destul de aproape pentru a nu fi supărat pe domnul de la pază.

Panorame asupra locului ai şi de la terasele construite pe marginea drumului, până a ajunge la baraj. Şoseaua spre Poiana Uzului nu e strălucit de bună, pe alocuri fiind semnalate căderi de pietre ( de fapt nişte bolovani zdraveni). Zona merită însă văzută.

 

1 thought on “poiana uzului-bacau”

  1. Ce bine ca mai scrie cineva si despre locurile astea minunate. Pacat de ele ca au potential turistic dar nu are cine sa le promoveze.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *