slanic moldova

Cunoscută ca „Perla Moldovei”, staţiunea Slănic Moldova îşi merită acest titlu. Drumul prin Cireşoaia şi Cerdac este deosebit de placut: şosea străjuită de culmi muntoase, case (majoritatea vile) şi curţi îngrijite, biserici deosebite. Am vizitat prima dată staţiunea în primăvara anului 2008, după care m-am reîntors să descopăr noi minuni ale Slănicului. Iată impresiile de la prima mea vizită:

Slănicul forfoteşte chiar şi în perioada aprilie-mai când nu m-aş fi aşteptat să întâlnesc atâta lume la munte, mai ales că prognoza meteo nu ne-a fost favorabilă. Ploile repezite şi abundente nu au intimidat pe nimeni: grătare, rulote, corturi, terase luate cu asalt, cabane pline de turişti. La păstrăvărie nu am găsit niciun loc liber la masă!!! Pe străzi şi în parcuri se văd numai pâlcuri de umbrele.

Deşi freamătă de aglomeraţie, staţiunea nu este gălăgioasă, iar oamenii mi s-au părut foarte civilizaţi (am văzut în sfârşit zeci de grătare în urma cărora nu au rămas mormane de mizerie şi trasee montane fără peturi, cutii de bere, şerveţele, ambalaje…uitate pe drum. Admirabil!).

Traseul „300 de scări” – Dobru l-am făcut pe ploaie (după ce îl abandonasem de două ori în zilele precedente din cauza condiţiilor meteo, ne-am luat inima în dinţi şi hanorac şi geaca cu glugă şi am pornit la drum). Am plecat evident fără apă, aşa că ploaia ne-a fost de mare ajutor. Frunzele umede îţi potolesc cât de cât senzaţia de sete. Am numărat şi noi treptele şi ne-au ieşit 331. Am auzit şi varianta ca ar fi 350, însă noi nu le-am pus la socoteală pe cele măcinate. Treptele urcă în serpentine nu foarte periculoase, însă alunecoase pe timp umed. Din loc în loc se mai deschide printre copaci imaginea staţiunii. După ce s-au terminat treptele am urmat triunghiul roşu pe o pantă abruptă care ne-a dat de furcă tuturor (nu prea antrenaţi, am făcut pauze în 100 de metri la şase copaci). Cărarea destul de lată este brăzdată de rădăcini groase pline de muşchi ce îţi stimulează imaginaţia. Traseul se continuă prin stânga, pe o cărare uşor de parcurs şi se bifurcă apoi, coboarând în şa. Din păcate noi nu am continuat drumeţia datorită ploii şi a unui coechipier care după 50 de scări a abandonat traseul. Semnal telefonic ai în anumite locuri, dar se pierde repede. Nu ştiam unde duce drumul, am înteles că se întorcea în staţiune.

Aerul pur, bogat în aerosoli răşinoşi şi ioni negativi, cele 20 de izvoare, traseele prin Munţii Nemirei, cheile şi cascadele Slănicului nu pot să nu-ţi stârnească dorinţa de a revedea zona cât de curând. Aşa am păţit şi eu. În toamnă am dat fuga la Slănic din nou! Am scris despre asta într-un articol anterior.

4 thoughts on “slanic moldova”

  1. da, imi amintesc. stiu ca nu reuseam sa-mi potrivesc aparatul sa-i fac o fotografie si voi vroiati sa o prindeti de coada…:) in final s-a ascuns sub frunze iar tot tipam la voi sa nu o speriati…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *